M-am plictisit de războiul mediatic, împotriva medicilor. În primul rând pentru că nu am aflat nimic nou, revoltător, legat de anumiţi doctori. Întotdeauna a fost aşa, doar că nu s-a făcut caz.
Nu identific scopul acestui uragan, dar îl bănuiesc. Cred că s-au supărat securiştii, care or mai fi. Ei erau buni la toate, un fel de umbrelă de vreme rea. Cu ei se scumpea pâinea, cu ei se afişau întreţinerile, cu ei s-a introdus taxa de înmatriculare… Poate „sindicatul” lor o fi protestat, profesorii şi aşa sunt pe jar şi a venit rândul medicilor.
În primul rând, vreau să precizez că respect la maxim profesia de medic. Consider că nu este bine să ajungi la ei, dar nu pentru că nu s-ar pricepe ci pentru că, aproape, orice intrare într-un spital şi chiar într-un cabinet, înseamnă o boală şi, poate, o tragedie. Doamne fereşte, şi lor multă sănătate!
De când eram foarte tânăr ştiu că şi între medici sunt uscături, ca peste tot. Atunci – şi multă vreme până astăzi – câştigau şi ei mai bine. Alături de alte categorii, medicii erau printre cei mai bogaţi oameni, din societate. Nu îmi dau seama de ce şi cum s-au întâmplat lucrurile, dar astăzi sunt, aproape printre cei mai săraci.
Cu toate acestea, majoritatea dintre ei îşi văd de treabă şi fac foarte mult bine celor din jur. De foarte multe ori îi duc şi îi readuc la viaţă, îi repară şi îi fac fericiţi.
Consider că trebuie să se bucure, din partea noastră, de o stimă supremă. Şi, când colo, în ultimele săptămâni, ba i-am dat afară pe cei pensionari, ba i-am masacrat pe cei care conduc mari unităţi sanitare, ba i-am făcut criminali pe unii care nu au mai apucat să se apere şi ei. Am toată compasiunea pentru dramele care s-au petrecut recent, dar, cred, trebuie să ne oprim. Medicii care taie penisuri şi aruncă (?) pustoaice de la etaj sunt excepţii.
Toţi am avut drame în familie, dar şi majoritatea dintre noi trăim pentru că nişte doctori au învăţat ce trebuie, în fiecare zi.
P.S. Încep să îl simpatizez pe ministrul Sănătăţii. Se comportă bine în această criză. Are faţă şi este convingător. Mi-a trecut prin cap o prostie, dar nu pot să mă abţin să nu o scriu. Poate mă ia şi pe mine o dată cu Ferrari, pentru că nu am avut ocazia.
Horia Tabacu
