Noul Papă Benedict al XVI-lea îşi datorează, în mare măsură, ascensiunea fulminantă legăturilor strânse cu două organizaţii catolice conservatoare: „OPUS DEI” şi „Comuniune şi Libertate”.
Ambele intens politizate, adversare ale separării Bisericii de Stat. „Washington Post” din 21 aprilie 2005 – citând surse din preajma a doi cardinali americani – susţine că Josef Ratzinger a fost susţinut în alegerea ca Papă de trei membri importanţi ai „OPUS DEI”: cardinalul spaniol Julian Herranz – preşedintele „Departamentului pentru interpretarea textelor legislative” de la Vatican , de cardinalul Dario Catrillon Hoyos din Columbia – preşedintele „Departamentului pentru alegerea clerului catolic” al Vaticanului şi de cardinalul Alfonso Lopez Trujillo din Columbia – preşedintele „Consiliului Pontifical pentru Familie”. „OPUS DEI” s-a aflat şi în spatele raţiunilor anticomuniste care au dus la alegerea Papei Ioan Paul al II-lea. La rândul său, Ioan Paul al IIlea l-a sanctificat pe fondatorul lui „OPUS DEI”, Josemaria Escriva. În epoca interbelică, Escriva a fost un fervent susţinător al regimului Franco din Spania, iar despre Hitler a susţinut că este „salvatorul Bisericii Spaniole”, în urma rolului jucat de Fuhrer în războiul civil din Peninsula Iberică. Cardinalul Trujillo, ca preşedinte al „Consiliului Pontifical al Familiei”, a promovat concepţia conservatoare a Vaticanului contra avortului, împotriva contracepţiei, homosexualităţii, masturbării etc. Pe 14 iunie 2003, într-un document intitulat „Familia şi Viaţa în Europa”, cardinalul Trujillo a solicitat un rol mai mare al Bisericii în politica europeană, argumentâ nd în felul următor: „Multe propuneri imorale din diverse state ale Europei ar putea fi stopate, în timp util, prin intervenţia episcopilor”.
Trujillo a propus înfiinţarea unui „observator” al Vaticanului, care „să monitorizeze atât mişcarea apostolică, cât şi pe politicieni, pentru a oferi informaţii despre ei şi a-i forma”. „OPUS DEI” este în strânsă legătură, în Spania, cu „Partidul Poporului” ale cărui origini coboară până în timpul regimului Franco. Membrii „OPUS DEI” au ocupat, de altfel, poziţii importante în guvernul Partidului Popular condus de Jose Maria Aznar, la putere în Spania până în martie 2004. „OPUS DEI” este prezentă şi foarte influentă în Statele Unite, prin intermediul Partidului Republican, mai ales a senatorului american Rick Santorum.
Acesta – deşi a negat că ar fi embru al lui „OPUS DEI” – a fost un oaspete proeminent al Congresului care a marcat 100 de ani de la naşterea fondatorului organizaţiei, Josemaria Escriva, ţinut la Roma, în ianuarie 2002. Atunci, Santorum a rostit un discurs în care l-a criticat aspru pe fostul preşedinte democrat John Kennedy, care declarase că „apără separarea Bisericii de Stat şi că nu va permite niciodată Bisericii să se amestece în deciziile sale politice”.
Cealaltă organizaţie catolică conservatoare, care l-a susţinut pe cardinalul Josef Ratzinger, a fost „Comuniune şi Libertate”, foarte influentă în cercurile elitei de afaceri şi politice italiene. „Los Angeles Times”, din 21 aprilie 2005, nota că semnul sigur al alegerii lui Josef Ratzinger ca nou Papă „a apărut, în februarie 2005, la înmormântarea Monseniorului Luigi Giussani, fondatorul lui „Comuniune şi Libertate”, la care a participat şi primul ministru Silvio Berlusconi”. „Reprezentându-l pe Papă, Josef Ratzinger a prezidat funeraliile în locul cardinalului Dionigi Tettamanzi, arhiepiscopul de Milano.
Asistenţa l-a aplaudat furtunos pe Josef Ratzinger, iar la cuvântarea arhiepiscopului Tettamanzi nu a avut nicio reacţie”, scrie „Los Angeles Times”. Cardinalul Tettamanzi este susţinut de facţiunile mai liberale ale Bisericii Catolice. Primirea entuziastă a lui Josef Ratzinger era semnul că aripa conservatoare a elitei catolice îl susţinea ferm şi că această aripă „făcea jocurile” la Vatican, concluziona „Los Angeles Times”, la 21 aprilie 2005. „Comuniune şi Libertate” este cunoscută şi prin afacerea „Rocco Buttiglione”, un membru al său, care iniţial fusese desemnat să conducă „Oficiul de Justiţie şi Afaceri Interne” al Uniunii Europene.
Numirea lui Buttiglione a fost blocată însă de Parlamentul UE, datorită declaraţiei lui Buttiglione potrivit căreia „homosexualitatea este un păcat”. În politica italiană, Buttiglione este cunoscut pentru opoziţia lui la mişcarea pentru „dreptul la avort”.
Dan Aldea
