Nu începem cu a fost odată ca niciodată. Nu este un caz izolat, ba din contră. Îl cunosc şi eu şi tu şi el, îl vedem şi în stânga şi în dreapta, ba chiar mai mult ne şi bate pe umăr din când în când.
Poveste despre un băiat care se credea bărbat,
Avea credit pe mobil şi credea că are stil.
Portofelul când îl scotea şi bancnote flutura
Multe piţi atârnau şi capre deveneau.
A fost odată, ieri, un ied care avea trei capre: bruneta-capră, blonda-capră şi roşcata-capră, căci de n-ar fi nu s-ar povesti. Şi ca iedul nostru nu că n-ar mai fi vreun alt ied s-au animal similar, dar el a fost nominalizat pentru a i se sparge cuvinte în cap. Acest ied atât de insipid, incolor, inodor, dar doldora de monede în buzunare şi ceva mărunţiş între buzunare, doar pocnea din degete şi cele trei capre erau la locul lor.
Roşcata-capră, cu părul ei ca focul, îşi apropie silueta graţioasă cu al ei neuron de rasă pură ţinut în lesă.
„Spune ieduţul meu prea valabil, ce pot să fac pentru tine?“
„Vreau să-ţi dai jos blugii ăia de doujdă milioane şi să îmi dansezi în poală. Da- până tocesc scobitoarea asta între dinţi, adu-mi o felie de pâine cu pate de ficat.“
Blonda-capră, şchiopătând uşor din cauza tocurilor cui de 12,7 cm, se hotărăşte să nu mai meargă, ci să se târască către iedul cel potent.
„Ştii, nu vreau să te superi pe mine că aseară am adormit, dar am băut prea multă ţuică de prună. Dar pot să mă revanşez acum şi să fac orice doreşte ăla mic.“ În acel moment iedul nostru a uitat de toată supărarea ce i-o purta blondei-capre şi îndată îi ceru să îşi dea jos bluziţa uşor transparentă pentru a-i vedea pieptul în care a investit atât. Apoi, într-o secundă se lepădă şi el de tricoul Niche şi o rugă pe blondă să îi stoarcă un coş de pe spate care îl supără şi din care ies şi trei fire răsleţe pe care nu are cum să le gealeze.
Bruneta-capră, supărată că este a treia preferată a iedului, a pus botu şi sorbea încet dintr-o cafea fără zaţ. N-a mai suportat calvarul de a nu fi băgată în seamă, neavând ocazia să-i vorbească despre reducerile la brânză feta, atunci şi-a adus aminte că nu are nici orgoliu, nici demnitate, şi s-a dus zâmbind la ied de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Pentru că soarele bătea în geam, mustăcioara brunetei se cam vedea, iar iedul i-a dat un bic şi a trimis-o în baie. I-a reamintit să se spele şi pe dinţi şi să aibă grijă să nu stropească oglinda.
Frumoşi şi bucuroşi, odată cu lăsarea nopţii, iedul şi cele trei capre s-au gătit şi s-au înşpreiat şi au ieşit în sat, căci toată lumea bună se aduna la căminul cultural. Şi aşa au petrecut ei trei ore şi treizeci de minute şi a încălecat pe-o capră şi v-am spus povestea toată.
Aceste personaje trăiesc printre noi şi nu sunt pe cale de dispariţie. (F.D.)
