L-am revăzut pe Victor Potra după mai bine de 18 ani. Venise la cenaclul Artgotica din Sibiu. Nici măcar nu ştia că i se va citi un fragment dintr-o proză a lui. Venise pur şi simplu, cu ochelarii lui de care s-a lipit încă din copilărie, după cum aminteşte el cu umor, pentru a participa la minunata manifestare a „Expoziţiei de poezie” organizată de Călin Sămărghiţean, chiar la Atrium, în buza Podului Minciunilor din prea minunatul Sibiu.
În urmă cu mai bine de 18 ani ne întâlnisem în Piaţa Universităţii, în timpul Golaniadei. El, pe stradă, student şi militant alături de mişcarea de atunci, eu, redactor şef al Golanului, ziarul Pieţei, a cărei redacţie era adăpostită de Alexandru Nancu, primul preşedinte al Asociaţiei „21 decembrie”, în sediul din Batiştei 24, de unde ne-au şi ridicat minerii pe Nancu, pe Dragoş Pâslaru, actorul care s-a dedicat Domnului, călugărindu-se în urma evenimentelor, pe mine, ziarist despre care „tovarăşii” nu ştiau decât că sunt Golan Şef, asta prin grija unui fost coleg de-al meu de militărie, despre care nu e cazul să amintesc aici.
Ne-am revăzut aşadar în Sibiul Artgoticii. Nu i-am amintit de Piaţa Universităţii. Timpul poeziei era destul de scurt şi aşa că ne-am întâlnit gândurile doar în preajma ei şi a unei proze frumoase care a fost citită fiind extrasă cu surpriză din mapa de scrieri a lui Victor, prin grija lui Călin Sămărghiţean, în lectura Cristinei Voicu, o altă pasăre lirică din jurul Artgoticelor seri. Victor are o biografie haioasă, poate nu tristă dar înţepătoare la persoana lui, care mi-a trezit interesul şi din care adaug la lista mea de însemnări boeme, fiind alături şi de Victor, la lăsarea cu iz bahic a evenimentului, în cârciumioara la Frieda, din buricul Sibiilor: „Biografie Victor Potra. 11 iulie 1969, născut, nu făcut, totuşi neîntrebat… noiembrie 1969, botezat ortodox, categoric neîntrebat… 1972, prima (şi ultima) rugăciune – Înger, îngera şul meu… 1976, ochelari, moment de cotitură în evoluţ ia mea… 1990, aprilie – mai, Piaţa Universităţii, iunie, trei zile pe stradă, alegeri.
Sfârşitul politicii.” Şi aşa cum am tot făcut în jurnalul meu boem din „Iarna sibiană” o să las cititorul să lectureze un poem de-al scriitorului Victor Potra, să creadă ce va crede despre puterea poemică a autorului său şi să purceadă pe agonia. ro pentru a se delecta efectiv cu versuri şi proze sănătoase ori pline de păcat, postate de însuşi semnatarul „Omului fără poveşti”, Victor:
„Femeile nu se numără
femeile nu se numără în
ani ci în coaste subţiri/ sărate
de sudoarea luptei pentru
orgasm/
linse delicat în drumul
spre sân/ locul unde te asculţ
i bătând repede/
găzduită trecere printre
coapse/ păstrată pentru mai
târziu/ femeile nu se pun în
vitrină ci în trezirea necoaptă/
sevă-n rădăcina unei nelini
şti dureroase
bătălii tânjind după predare
umedă/ îndulcită de pulsul
cuprinderii/ aruncată fierbinte-
n fierbinte
femeile nu se numără ci
se fură din patul lor,/ din patul
altora, din viaţă, dinadins
dinainte de numărătoare/
dinspre miazăzi spre miază-
noapte
dincolo de miros şi gust
şi culoare/ deopotrivă frumoase
dintotdeauna dezvelite.”
Valentin Leahu
