Alegerea cardinalului Josef Ratzinger drept succesor al lui Ioan Paul al II-lea la Vatican – sub numele de Papa Benedict al XVI-lea – constituie o continuare a liniei conservatoare impusă de Josef Ratzinger timp de peste 20 de ani ca şef al „Congregaţiei Doctrinei Adevărului”, succesoarea celebrei „Inchiziţii”.
Liberalismul, secularismul, ştiinţele moderne primesc o grea lovitură prin promovarea celui care a fost principalul consilier în materie de doctrină catolică al fostului Suveran Pontif, Ioan Paul al II-lea.
Josef Ratzinger a fost, timp de 23 de ani, arbitrul ultraconservator în principalele probleme cu care dogma catolică s-a confruntat în societatea modernă: controlul naşterilor, avortul, divorţul, homosexualitatea, precum şi infailibilitatea Papei.
În toate aceste probleme, cardinalul Josef Ratzinger s-a pronunţat de pe poziţii ultraconservatoare. Ca şef al „Congregaţiei Doctrinei Adevărului” – urmaşa „Inchiziţiei” – Josef Ratzinger a suprimat aşa-zisa „teologie a libertăţii” din America Latină, a interzis, a cenzurat şi chiar excomunicat preoţi catolici cu vederi liberale din Europa şi America de Nord, atribuindu-şi singur porecla de „mare inchizitor”, iar printre catolicii germani pe aceea de „Panzercardinal”.
În ajunul alegerii sale ca nou Papă, Josef Ratzinger a rostit o predică în care şi-a reafirmat convingerile conservatoare şi credinţa că toate religiile – în afara celei catolice – sunt „deficiente”, denunţând, în acelaşi timp, „dictatura relativismului” din societatea modernă.
Cardinalul Josef Ratzinger şi-a construit ascensiunea mai ales pe canale academice. Iar mai târziu, exclusiv în cadrul Curiei Papale de la Vatican.
Cu excepţia perioadei când a servit drept preot la Munchen şi Freising (1977-1981), cardinalul Josef Ratzinger nu a avut contacte directe cu enoriaşii, cu „vulgul” catolic.
Dan Aldea
