Bombardamentele americane asupra Cambodgiei dintre 1969 şi 1972 – parte a războiului din Vietnam – au făcut 600.000 de morţi în rândul civililor şi milioane de refugiaţi, dintre care 10% au decedat ulterior de subnutriţie şi epidemii.
În aprilie 1975, regimul lui Lom Mol a fost înlăturat de trupele de gherilă ale „Khmerilor Roşii”, conduse de Pol Pot, o creaţie a ideologiei revoluţiei culturale din China.
Pol Pot a golit oraşele, deoarece considera că mediile urbane sunt fiefuri ale educaţiei burgheze, şi a executat aproape fiecare cambodgian care avea studii, din acelaşi motiv.
După bombardamentele americane, revoluţia lui Pol Pot şi a khmerilor roşii a produs în Cambodgia un al doilea holocaust.
Piramidele de cranii ale miilor de cambodgieni ucişi de aceştia au devenit astfel simbolul internaţional al regimului lui Pol Pot, unul dintre cele mai exterminatoare de după al doilea război mondial.
Se estimează că circa 1,5 milioane de cambodgieni au căzut victime „furiei revoluţionare” a lui Pol Pot şi a khmerilor roşii.
După patru ani, în 1979, sunt eliminaţi de la putere de o invazie vietnameză, iar Pol Pot devine un factor „anti-vietnamez”.
Din acest moment, atitudinea Statelor Unite faţă de Pol Pot se schimbă radical.
Agenţiile de ajutor internaţionale încep să fie presate de Washington, în anii -80, pentru a acorda „sprijin umanitar” lui Pol Pot şi khmerilor roşii, închizându-se ochii asupra ideologiei genocidare a acestuia şi luând în considerare doar rolul „anti-vienamez” al lui Pol Pot, după răsturnarea sa de la putere.
În acelaşi timp, americanii îi înarmează pe khmerii roşii.
În 1982, în eforturile de a izola Vietnamul, SUA insistă ca între cele trei grupuri „anti-vienameze” să intre şi „Khmerul Roşu”, care participă la negocieri.
Dan Aldea
