Sibiul e trist şi mohorât astăzi, ca sufletul disperat al poetului. Peste casele de pe Şaguna şi pe strada năclăită de ploaie şi zăpadă cerul cerne a poezie fulgi de nea mulţi dar liniştiţi, ei încercând, parcă, să ajungă cât mai târziu pe asfaltul bântuit de motoare, unde se vor risipi prefăcându-se în apă sub roţile maşinilor nervoase care colindă dintr-o parte în alta a oraşului chiar pe sub geamul la care mă aflu.
Cenaclul Artgotica a devenit o amintire dar eu nu mi-am terminat prezentarea copiilor versului care au preumblat în stihuri în Atriumul Sibiului de lângă Podul Minciunilor. Expoziţie de poezie. Aşa s-a numit cenaclul serilor de la Artgotica iniţiată de Călin Sămărghi- ţean. A citit şi Adrian Suciu. Un poet ascuns sub o mină ironică şi batjocoritoare faţă de cei de pe lângă el, dar un talent şi un creator de vorbe frumoase dar pline de durere. Adrian Suciu este omul care spune „Cerşind lapte şi somn”: „Mi-ai umplut nopţile de parc-ai fi vrut/să pricep că visezi/femei fără de rod iar/copiii lor nenăscuţi vin la uşile Tale/cerşind lapte şi somn…//De câte ori m-am trezit lângă Tine,/hălci de ploaie sfârtecau arbori şincleiau/ curgerea vremii”. Suciu e din Năsăud, de unde a preumblat către viaţă în 21 decembrie mai puţin fatidic al anului 1970.
A urmat facultatea de litere la Cluj Simţind el că din poezie nu se poate trăi a fost pe rând, după cum singur se prezintă, miner, electrician, biş- niţar, profesor, ziarist, func- ţionar public. A publicat mai multe cărţi de poezie, cum ar fi: „E toamnă printre femei şi în lume”, Ed. Echinox, Cluj, 1993; „Singur”, Ed. Euphorion, Sibiu, 1996; „Nopţi şi zile”, Ed. Arhipelag, Târgu Mureş, 1999; „Just Poems”, Ed. Cartimpex, Cluj, 2001; „Din anii cu secetă”,Ed. Grinta, Cluj, 2005. Dar a scris şi „Plus”, pamflete politice, Ed. Trimera, Cluj, 1997 iar de curând a lansat pe piaţă romanul „Sex cu femei” pe care l-a prezentat în următoarele cuvinte: „Am început să scriu romanul împreună cu Iustin Panţa, în urmă cu aproximativ 16 ani.
Pretextul cărţii l-a constituit un pariu cu Gheorghe Crăciun, care susţinea că poeţii nu ştiu să scrie despre femei. Iustin a murit într-un moment în care textul era într-o fază incipientă, am abandonat manuscrisul şi l-am reluat, în urmă cu vreo 2 ani de zile, împreună cu Ştefan Doru Dăncu ş. Romanul este o suită de aventuri amoroase întreţesute, o poveste actuală în prezentul narativ, fiind completată cu o serie de alte aventuri, rememorate prin scrisori şi jurnale. Explorează, ca o miză secundară, realitatea socială şi politică a Româ niei de după Revoluţia din 1989, în notaţii şi referinţe la actualitate, la personaje ale epocii şi la situaţii deja istorice”.
Acest Adrian Suciu batjocoritor şi trivial simbolic, ale cărui cuvinte murdare scoase la o vodcă nu fac altceva decâ t să te ducă cu gândul la tristeţile lui de scriitor ascunse în aburi zeflemitori de alcool, are nişte principii de viaţă care merită citate: „Prefer să regret că am făcut prea multe, nu că n-am făcut nimic. Mai bine să plângă mamele lor decât să plângă mama mea. Găseşti întotdeauna o mână de ajutor la capătul braţului tău”.
Dar vom mai scrie şi mâine despre „nemernicul boem” talentat care se ascunde sub bizareria unui talent demn de luat în seamă.
Valentin Leahu
