Boema bucureşteană: Bogdan Pietriş cu taxiul londonez (1)

Ori de câte ori am ocazia amintesc tuturor celor din jurul meu de prietenul de profesie care a fost neuitatul pictor Bogdan Pietriş.

Crescut la şcoala lui Ciucurencu, peisagist de rasă, un simbolist al trupului femeii, un iubitor al tangoului ca mod de exprimare a tristeţii interioare a fiecărui dansator, Bogdan a fost un boem desăvârşit şi un prinţ al nopţii, având o putere extraordinară de dialog prelung şi de umblător prin nopţile bahice ale boemilor. Răutăţile unora vor spune că nopţile albe i-au cernit moarte şi l-au dus prea devreme între îngeri.

Totuşi, Bogdan iubea viaţa, întâmplările minunate, ciudate chiar, iubea fiecare clipă, oamenii ei, buna dispoziţie, da frâu liber imaginaţiei şi se comporta ca un adevărat cavaler al paharului, ştiind să fie vertical până în clipa odihnei, până când se aşeza în patul lui, oriunde ar fi fost el, acasă în Bucureştii Noi, în atelierul din Eforie, în Casele de creaţie de la Partizani sau Constanţa, ori în multele hoteluri unde şi-a dus spiritul în timpul creaţiei şi expoziţiilor lui.

În spiritul bahic care l-a făcut inegalabil în nopţile lui bucureştene şi nu numai, Bogdan a cunoscut o perioadă numită, în glumă dar şi cam serios, perioada taxiului londonez, după cum începusem să amintesc ieri. Din clipa în care Bogdan a pus piciorul în taxiul negru, elegant peste măsură pentru praful Bucureştilor, cu uşi duble şi scaunele din spatele şoferului faţă în faţă, ca-n filmele cu lorzi autentici, aristocratul din inima lui Bogdan s-a îndrăgostit la propriu de călătoria cu acest mijloc de transport.

Suna la firma respectivă, toată povestea n-a durat decât aproape un an, taxiul londonez dând faliment la Bucureşti, şi chema o maşină, de preferinţă condusă de un şofer purisan şi elegant, nea Gică. El se purta la smoking şi avea mănuşi albe iar pe cap nu-i lipsea niciodată şapca din dotare. Pietriş avea un obicei duminical. Oriunde s-ar fi aflat în ţară, mergea la agenţia LOTO şi juca numerele care spera să fie câştigătoare. Şi câştiga deseori, dar nu sume fabuloase. De o astfel de duminică a jocurilor Loto se leagă şi povestea cu taxiul londez care urmează.

Valentin Leahu