Dacă iarna îşi ţine ziua numelui la „oraş” cum se spune, în casa din Izvorul Rece, în toiul verii, petrecerea lui Nuţu Cărmăzan se mută la „conac”, în Colentina. Casa din Colentina chiar poate fi numită conac. E o construcţie nouă, înaltă, maiestuoasă, modernă, cu camere pentru tot familionul de lume frumoasă din jurul lui Nu- ţu. Tot aici regizorul îşi îngrijeşte porumbeii şi câinii, iar frumoasa doamnă Slaviţa îşi etalează talentul horticol prin minunăţiile de flori care umplu grădina.
Columbăria lui Nuţu e recunoscută în toată ţara, el fiind unul dintre marii premianţ i la concursurile de porumbei internaţionale. Născut la sfârşit de iunie, Nuţu îşi prinde vara în păr încă un fir de an şi atunci îşi cheamă iar prietenii la o chermeză de zile mari. Aici se încing spiritele după gustări şi grătarele boiereşti pline cu mici gustoşi nevoie mare cu friptane şi cârnaţi sau după peşte. Vinul bun e la ordinea serii şi cheful se continuă până în zori. Deună- astfel de-zi, Nuţu a povestit haios cum mi-a dat un rol lângă Mircea Diaconu într-un film care n-a ieşit, încă, la piaţă.
Joc rolul unui nebun, n-am spus că n-aş fi şi în viaţă, care îi spune „Capra cu trei iezi”, în limba franceză!, administratorului unui cămin de persoane debile la minte. Asta e cam aşa „Le capra e avec trois iezu cucuiezu pichinezu”. Şi am spus poanta tuturor invitaţilor. Şi la petrecerile lui Nuţu sau ale copiilor ori soţiei lui, lumea râde, cântă şi dansează în compania lăutarilor lui nea Mihalache despre care aminteam şi ieri, o trupă descinsă din celebra „filarmonică” de la nu mai puţin celebrul Şarpele Roşu. Tot într-o astfel de petrecere de neuitat era să păţesc o ceartă de mama focului cu Horaţiu Mălăele, daar totul s-a transformat în glumă. Începusem un articol din revista STAR cu următoarele cuvinte „Horaţiu mi-a spus să nu scriu că a făcut pipi în faţă la Notre Dame, în Paris”.
Marele actor şi regizor dar şi prieten drag, a intrat în curte la Nuţu, tot de ziua lui, normal, şi când m-a văzut s-a apropiat de mine şi i-a destăinuit soţiei lui, venită cu actorul caricaturist: „Uite dragă, ăsta e nemernicul care a scris treaba aia cu Parisul!”. „Păi de ce îi mai strângi mâna dacă eşti supărat pe el?”, i-a replicat doamna Mălăele. „Păi din prietenie, că mi-e drag nebunul ăsta!”, a conchis maestrul. Şi uite aşa am scă- pat ca prin urechile acului de o anecdotă care putea fi povestită în ropote de aplauze pe faţa mea. Gazda, în totdeauna o Slaviţa plină de viaţă şi coordonatoare de bucătărie minunată, îi primeşte pe toţi invitaţii cu bucurie dar îşi şi soarbe din priviri odraslele, pe Zoran şi Deian, doi tineri care îmbră- ţişează tot meseria de cineaşti, deh, ca tatăl lor.
Nici Andrei, băiatul cel mare al lui Nuţu nu e lipsit din rândul mesenilor şi el îşi îmbră- ţişează fraţii cu drag şi cu drag e primit şi el în curtea voinicesei Slaviţ a Cărmăzan. Spre dimineaţă, cum mijesc zorile, mi s-a întâmplat asta cam des, cam la fiecare petrecere a Cărmăzanilor- să plec către drumurile mele plin de o stare bahică plină de mister şi aburi de vin bun în nas, cu dorinţa şi serpanţ a de a nu pierde ocazia să le fiu în preajmă la evenimentele lor.
Valentin Leahu
