„Lucrez de aproape şapte ani în străinătate. Sunt managerul unei importante firme de telecomunicaţii. Am plecat din România imediat după ce am terminat facultatea. La început am dorit să îmi continui studiile post universitare, şi bineînţeles să îmi găsesc un loc de muncă pentru a putea face faţă cheltuielilor de zi cu zi, dar iată că soarta a vrut să mă stabilesc departe de locurile natale. Trebuie să recunosc că încă de când eram copil îmi doream parcă, în sinea mea, să trăiesc peste hotare, uneori trebuie să ai grijă ce îţi doreşti că poate într-o zi se îndeplineşte. În toţi aceşti ani pe care i-am trăit departe de ţară doar profesia a fost importantă pentru mine.
Am fost interesat să avansez din punct de vedere profesional. Goana după afirmare şi bani, mi-a întunecat mintea şi sufletul. Nu mă puteam ataşa de nici o femeie din preajma mea. Am avut parte de multe aventuri pasagere. Pot spune că prin aşternuturile mele au trecut tinere destul de atrăgătoare, dar niciuna nu a reuşit să mă facă să simt ceva special pentru ea. Nu ştiu, dar femeile de peste hotare au o altă mentalitate, vor să fie independente şi pun mai mult accent pe realizările profesionale decât pe întemeierea unei familii. Eu căutam altceva, vroiam să găsesc o persoană care să mă iubească în adevăratul sens al cuvântului, pe cineva care să mă determine să retrăiesc acel sentiment unic pe care doar în adolescenţă eşti capabil să îl simţi. Acum la 30 de ani îmi doresc tot mai mult o relaţie stabilă, m-am săturat să mă amăgesc singur că viaţa de burlac pe care o duc îmi este de ajuns.
Cu toate că am plecat din ţară, am încercat să ţin totuşi legătura cu o parte din prietenii mei din România, internetul mi-a fost de mare ajutor. Aşa se face că din când în când comunic pe mess cu Mircea, fostul meu coleg de liceu. El a fost şi încă este cel mai bun prieten pe care îl am. Alături de Mircea am petrecut cele mai frumoase şi importante momente ale adolescenţei. Nu erau petreceri la care să nu fi mers împreună, sau secrete pe care să nu le împărtăşim unul altuia. Ce mai eram ca nişte fraţi. Mircea a rămas în ţară, are o carieră de succes în domeniul bancar, şi spre deosebire de mine, şi o familie reuşită, s-a căsătorit cu o fostă colegă de liceu şi au împreună o fetiţă de aproape doi ani. Mircea are şi o soră, pe Mirela, care este studentă la marketing.
Pe ea o cunosc de când era mică, dar niciodată nu i-am acordat prea mare importanţă. Diferenţa de vârstă între Mirela şi Mircea este de aproape şapte ani, în copilărie nu au avut o relaţie soră-frate prea apropiată, ăsta este şi motivul pentru care nici eu nu am avut prea mari tangenţe cu ea. Într-una din zile am încercat să iau legătura pe mess cu Mircea, aveam puţin timp liber şi vroiam să comunic cu cineva, am avut surprinderea să descoper că pe ID-ul lui intrase Mirela, aşa că am profitat de ocazie şi am stat de vorbă cu ea, a fost o discuţie interesantă, care mi-a făcut mare plăcere, am făcut schimb de e-mailuri şi am convenit să continuăm conversaţia şi cu altă ocazie. De atunci corespondăm aproape zilnic, vorbim despre absolut orice, despre viaţa de zi cu zi, despre planuri de viitor, aşa am ajuns să ne cunoaştem mai bine şi să ne dăm seama că avem multe lucruri în comun.
Chiar dacă este încă foarte tânără, Mirela are un mod de a gândi destul de matur, asta m-a atras la ea, faptul că este diferită de femeile pe care le-am întâlnit până acum. Fără să îmi dau seama pe zi ce trece am început să mă îndrăgostesc de ea, tocmai eu care m-am îndoit întotdeauna de relaţiile înfiripate pe net. Sunt conştient că o relaţie la distanţă este practic imposibilă, de aceea am decis s-o invit să petreacă sărbătorile alături de mine, am să profit de această ocazie pentru a vorbi despre relaţia noastră, trebuie să iau o hotărâre în ceea ce ne priveşte.” (M.E.)
