An după an, filmele făcute special pentru Crăciun devin tot mai multe şi mai proaste, iar ceea ce e cel mai rău e că oamenii chiar dau bani serioşi să le vadă.
Hollywood-ul nu mai e de mult inventiv, aşa că de câţiva ani încoace vedem un Grinch (foto) reinventat care nu se satură să tot fure Crăciunul, cupluri nefericite, care sfârşesc prin a se săruta sub vâsc, copii pierduţi şi regăsiţi în seara de Ajun, femei frustrate care în spiritul sărbătorilor îşi găsesc fericirea ş.a.
Dar aceste filme îngrozitor de proaste, după cum spuneam, au întotdeauna încasări de milioane, pentru că oamenii sunt predispuşi la happy-enduri.
Dacă ei nu sunt fericiţi, măcar cei de pe ecran să fie şi mai ales asta să se întâmple în prag de sărbători.
Crăciunul devine din ce în ce mai comercial şi se transformă într-un „bâlci al deşertăciunilor”, în cadrul căruia toată lumea minte pe toată lumea şi chiar pe ei înşişi, uitând că nu ultimul trend în ceea ce priveşte pomul de iarnă aduce liniştea în casă şi nici multitudinea cadourilor de sub el nu le va cumpăra timpul petrecut departe de familie.
Aşadar, filmele de Crăciun cu sfârşit fericit umplu pe moment aceste lipsuri şi dau impresia că- viaţă e ca-n filme. Trăiască filmele!
(A.M.)
