Calendarul popular cuprinde, practic, o sumă de calendare: al păstorului, al agricultorului, al pomicultorului, al pescarului etc. Aceste calendare populare, se spune că, organizează viaţa oamenilor până în cele mai mici detalii. Nu au fost mai niciodată scrise, dar au fost trăite şi memorate, considerate fiind ca venite de la Dumnezeu. Cu fiecare an timpul se regenerează. Oamenii se îngrijesc de el ca de gospodărie, pentru că dincolo de el este moartea. Calendarul este asemenea unui palimpsest, în care sunt orânduite cele 365 de zile. Dar din păcate această orânduire nu este atât de respectată de omul modern. Însă, ceea ce devine, ca atitudine salvatoare, este cea a unor dintre ţărani care, în înţelepciunea lor, respectă datinile, pentru că „aşa au apucat din bătrâni”. În calendarele populare care ţin rânduiala sărbătorii, dar şi a muncii, sunt încorporate calendare astrologice, biologice, religioase, sociale… Ele ţin seama de solstiţii şi echinocţii, dar şi de împerecherea oilor şi a lupilor, de înfloritul urzicilor, orăcăitul broaştelor, şi multe altele, amestecându-le cu Patimile lui Isus şi cu zilele sfinţilor şi a morţilor, cu munca şi odihna viilor, cu tot ceea ce merită a fi păstrat, în virtutea datinii. În orice caz, calendarele populare pot avea un timp bun şi un timp sec. Să ţii seama de rostul derulării acestora nu poate fi decât un câştig şi un respect pentru ceea ce semnifică datina autentică. Calendarul creştin cuprinde o listă de nume de sfinţi şi de sărbători, şi o călăuză a posturilor de peste an. Ceea ce frapează este bogăţia calendarului creştin. Fiecare zi consemnează o sărbătoare mai mică sau mai mare. Şi fărâma lor de sfinţenie luminează zilele ca nişte licurici. Dacă astăzi toate sărbătorile creştine sunt consemnate pe o coală de hârtie, înainte vreme aflai când sunt sărbătorile de la preot, mergând la biserică. Şi în felul acesta se respectau toate sărbătorile. Pentru că sărbătoarea întreţine relaţia cu sacrul, reface grupul comunitar şi pune societatea în acord cu Cosmosul. (A.M.)
Calendarul popular şi cel creştin
