¤ Titlul de proprietate în baza căruia familia magistratului Iulia Diaconu s-a îmbogăţit a fost anulat de Judecătoria Iaşi, urmare a unei acţiuni promovate de Prefectură
Şefa DIICOT Iaşi, procurorul Iulia Diaconu, este cunoscută în toată ţara în special datorită imensei averi pe care o deţine împreună cu soţul şi mai puţin pentru performanţele profesionale.
Averea Iuliei Diaconu a fost estimată la aproximativ 15 milioane euro. Şi la rubrica de credite din declaraţia de avere magistratul ieşean a avut ce completa. Este vorba de două credite, unul de 3,5 milioane euro şi unul de 1,7 milioane de euro.
Cum a ajuns însă un magistrat putred de bogat, în vremuri în care adevărate imperii financiare se prăbuşesc? Oficial, cel care a făcut toţi banii este Paul Diaconu, soţul procuroarei, care a fost ofiţer „doi ş-un sfert” în zbuciumata perioadă de tranziţie.
Documente falsificate
Apelând la documente oficiale, existente în arhivele autorităţilor locale, dar şi la mărturiile unor surse sub privirile cărora familia Diaconu s-a îmbogăţit, reporterii ATAC de Iaşi au încercat să stabilească cum a ajuns stăpână peste o asemenea avere Iulia Diaconu.
Totul porneşte de la două femei, moştenitoare a unei averi colosale, pe care autorităţile întârziau să o mai retrocedeze.
După revoluţie, moştenitorii familiei de boieri Bădărău, respectiv Ghelţ Doina şi Missir Simona (mătuşă şi nepoată), au încercat să obţină reconsituirea dreptului de proprietate cu privire la proprietăţile deţinute de autorii lor, printre care şi o suprafaţă de 15 hectare în Bucium. Cererile acestora au zăcut în sertarele administraţiei locale Iaşi fără nici un răspuns, până în anul 2000. Atunci au fost contactate de Paul Diaconu, soţul procuroarei şi fost ofiţer SIIPI (doi ş-un sfert), care le-a sugerat că le poate ajuta să obţină aceste drepturi, cu condiţia de a-l numi pe el procurator.
În mod sigur atenţia celor două moştenitoare a fost captată aflând că soţia lui Paul Diaconu, pe atunci procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, avea în instrumentare celebrul dosar „Grădiniţa”, în care primarul de la acea vreme, Constantin Simirad, era acuzat de deturnarea a câteva sute mii de dolari. Imediat ce Paul Diaconu a obţinut procurele respective, şi-a dat demisia de la SIIPI, devenind om de afaceri. A formulat în calitate de procurator al celor două moştenitoare câte o cerere separată şi a obţinut pentru fiecare dintre ele reconstituirea dreptului de prorietate pentru câte 50 hectare teren situat în municipiul Iaşi, deşi împreună nu aveau dreptul decât pentru câte 25 hectare. Referentul care a întocmit documentaţia necesară reconstituirii dreptului de propreitate a menţionat în fiecare dintre referate că atât Ghelţ Doina cât şi Missir Simona au vocaţia de a primi câte 25 hectare de teren.
Însă, o mână necunoscută a falsificat în mod grosolan numărul 25, pe care l-a transformat în 50 hectare de fiecare moştenitor. Deşi această falsificare era evidentă cu ochiul liber, totuşi comisia de aplicare a legilor fondului funciar a admis cererile formnulate de Diaconu.
Milionar în dolari, în câţiva ani
Conform procurelor, Paul Diaconu era îndrituit să vândă „oricui va crede de cuviinţă la preţul pieţei în numele mandantelor terenurile astfel obţinute, urmând a le remite acestora o sumă convenită verbal”.
Profitând de acest aspcet, Paul Diaconu a vândut pe rând cele 100 hectare obţinute, îmbogăţâindu-se brusc cu sume de ordinul milioanelor de dolari, el dându-le celeor două moştenitoare sume modice, cu mult sub nivelul celor obţinute de către el.
Banii înapoi?
Ilegalitatea cu privire la atribuirea a 50 hectare a fost sesizată abia în 2010 de către Prefectura Iaşi, instituţie condusă la acea vreme de către Dragomir Tomaşeschi, care a promovat o acţiune de anulare a ultimului titlu, cel emis pe numele Doinei Ghelţ. Prin acţiunea formulată de către prefectură în dosarul numărul 17334/245/2010, aflat pe rolul Judecătoriei Iaşi, s-a obţinut în contradictoriu cu Ghelţ Doina anularea titlului, instanţa pronunţându-se în acest sens la data de 8 septembrie 2011.
În cadrul acestui proces, Ghelţ l-a chemat în garanţie pe procuratorul Paul Diaconu pentru ca în situaţia în care va pierde procesul, prejudiciul să fie recueprat şi de la acesta, întrucât fusese principaul beneficiar al vânszărilor.
Luptă între procurori
Surse din anturajul familiei magistratului ieşean susţin că procura în vederea obţinerii reconstituirii dreptului de propreitate a fost iniţial obiect de dispută între Paul Diaconu şi procurorul Emilian Eva, care a încercat să le determine pe moştenitoare să încheie pe numele său procuri. Însă, Eva nu a reuşit, cel mai probabil datorită faptului că Paul Diaconu, prin intermediul sosţiei, a dat dovadă de mai multă persuasiune în raport cu autorităţile locale.
Deşi în decursul anilor procuroarea Iulia Diaconu a fost subeictul mai multor controale legate de justificarea nivelului colosal al averii sale, organele statului în mod cert nu au depus toate diligenţele pentru aflarea originii acestei averi, nedispunându-se nici un fel de măsuri, cu toate că, aşa cum s-a arătat mai sus, baza acestei averi a constituit-o un fals grosolan şi complicitatea abuzivă a mai multor funcţionari ai statului.
Tudor LEAHU
