Sturza este numele unei vechi familii românești, ale cărei origini se trag de prin 1540.
Mihail Sturdza fost domnitor al Moldovei între aprilie 1834 și iunie 1849. Deși a fost ales sub protecția turcilor, a intrat cu totul în sfera de influență a politicii rusești. Unul dintre defectele sale era lăcomia de bani. În acest sens a vândut titluri de boieri și demnități mai mari ori mai mici pe bani, astfel încât, dacă la începutul domniei erau 853 de boieri, la sfârșitul ei numărul lor ajunge la 3.750.
În al doilea an al domniei sale, se publică un document în care boierii se declară nemulțumiți pentru că domnitorul era „lacom de bani, si josnic”, lucra numai pentru interesele personale și ”se folosea de spioni pentru a obține din partea sultanului un firman împotriva boierilor.”
În anul 1848, întreprinde măsuri de reprimare a mișcării revoluționare a tinerilor boieri din Moldova, care au prezentat în prealabil domnitorului un memoriu cu revendicări în 35 de puncte. Însă memoriul întocmit de ei, care de altfel nu cuprindea decât dorințe moderate și mai mult de ordin administrativ, i-a servit numai ca motiv pentru arestarea celor considerați periculoși. Cei care au putut, au emigrat. Între aceștia s-au aflat Mihail Kogălniceanu și Alexandru Ioan Cuza.
Fiul său, Dimitrie, a pus bazele imperiului funciar ieşean al familiei, cumpărând moşia de la Pauşeşti – Dumeşti. La aceasta s-au adunat treptat alte proprietăţi din actualul judeţ Iaşi.
Dimitrie Alexandru Sturdza – pe numele său complet Dimitrie Alexandru Sturdza, a fost un academician, om politic român și de 4 ori prim-ministru al României între anii 1895 – 1909. A fost, de asemenea, Președintele Academiei Române între anii 1882 – 1884.
Alexandru Scarlat Sturdza a fost un publicist rus și diplomat de origine română. În scrierile sale, se referă la el însuşi cu varianta franceză a numelui său, Alexandre Stourdza. A fost acuzat de autorităţile franceze de spionaj în favoarea Rusiei.
Este membru al Familiei Sturdza și s-a născut în Iași, capitala Principatului Moldovei. După ce familia sa a fugit din Basarabia în 1802 pentru a evita eventualele represiuni din partea otomanilor, a primit educație în Rusia. A intrat în rândurile serviciului diplomatic rus în 1809 ca secretar al contelui grec Ioannis Antonios Kapodistrias în timpul Congresului de la Viena. El este fratele Roxandrei Edling-Sturdza. Vărul său este Mihail Sturdza, voievod al Moldovei în perioada 1834-1849.
Grigorie Sturdza fiul lui Mihail Sturdza a fost cunoscut sub porecla de „beizadea vițel”, pentru că făcea exerciţii fizice ridicând pe umeri un vițel .
A urmat studii la școlile de la Paris și Berlin, apoi a participat la Războiul Crimeii (1853-1856), în calitate de general în Armata Otomană, sub numele de Muhlis Pașa. A primit același grad militar în Armata Moldovei.
După ce a încercat să devină domnitor al Moldovei, candidând în anul 1859 împotriva propriului tată, a îndeplinit după răsturnarea lui Alexandru Ioan Cuza în anul 1866 funcțiile de deputat, senator şi membru proeminent al Partidei rusofile din Parlamentul României.
Iată ce publica la Iaşi în 1908 Pantelimon Halippa, fost publicist și om politic român basarabean, unul dintre cei mai importanți militanţi pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia și pentru unirea acestei provincii cu România, in articolul “ Unii mari boieri de la Iaşi erau spioni ai Rusiei…”
“D. Gr. Sturdza şi prozeliţii săi au organizat poşta lor specială pentru a comunica cu amicii lor din Rusia. Scrisorile d-lui Gr. Sturdza către D. Moruzi nu se confiază poştei româneşti, ci se trimit printr-un om special până la Sculeni sau Ungheni, de unde se duc în mâinile şefului jandarmilor care le expediază. Comunicaţiunea lor prin telegrame se face cu cifre convenţionale din ambele părţi; această cifrare se face prin caractere numerice arabe. Ne mirăm cum guvernul român nu cunoaşte acea corespondinţă cifrată. În orice stat o asemenea corespondinţă, dacă nu e oprită, e cel puţin luată în consideraţiune.
În acelaşi timp când D. Sturdza lucrează în Moldova, asemenea se lucrează şi în Basarabia, la Chişinău, în casele lui Paul Leonard şi la Constantin Cazimir se adunau prozeliţii d-nului Sturdza; dar acolo nu se mai vorbeşte de autonomia Moldovei şi separarea ei de la statul român, nu se mai vorbeşte de tronul Moldovei pe care are să se suie Beizadea Gr. Sturdza; ci chestiunea se tratează mai pe faţă şi în sensul curat rusesc; se vorbeşte de încorporarea Moldovei toată ,până la Milcov, la Imperiul Rusesc. Aceste lămuriri se fac chiar în faţa oamenilor celor mai apropiaţi de d-nul Sturdza; aşa că de la sine se înţelege că d-nul Sturdza nu poate ignora rolul destinat de către politica rusească în privinţa realizării ideii sale fixe de a se sui şi el pe scaunul Moldovei. Agenţii cei mai înfocaţi şi propagatorii cei mai ardenţi în Moldova ca şi în Basarabia se recrutează actualmente printre înaltul cler şi printre funcţionari; la cei d-întâi li se pune în vedere situaţiunea strălucită a călugărimii Imperiului Rus; li se făgăduieşte restabilirea tuturor privilegiilor monastireşti şi înapoiarea averilor secularizate.
Dorim ca adevăraţii amici ai naţiunii române să ia serios în consideraţiune înalta trădare combinată şi pusă în practică de către Beisadea Gr. Sturdza. Să se ia măsuri serioase de a împiedica răul şi de a organiza o contrapropagandă care să deschidă ochii ţăranului Moldovei amăgit şi să-i vivifice antipatia lui seculară în contra rusului.
Junimii tinere de dincolo de Milcov îi recomandăm citirea corespondenţelor noastre arătându-i cum fraţii noştri din Basarabia, sunt sugrumaţi prin mâna ţarului pentru singura crimă – de a iubi poporul său, roman,justiţia şi adevărul! O asemenea situaţiune pregăteşte Bei-sadea Gr. Sturdza junimii moldovene!”
Timp de 300 de ani, urmaşii domnitorului Mihail Sturdza au reprezentat una dintre cele mai puternice şi influente familii din România. Influenţa Sturdzeştilor s-a datorat în bună măsură şi veritabilei forţe economice pe care o reprezentau moşiile familiei. Prin cumpărări, moşteniri şi căsătorii, Sturdzeştii au strâns treptat un domeniu care, în perioada sa de maximă extindere, reprezenta de patru ori suprafaţa actuală a Iaşului. Numai din domeniul de la Hangu, Sturdzeştii au livrat Uniunii Sovietice 300.000 mc de lemn, în contul reparaţiilor datorate de statul român“, a precizat Neculai Bujor – reprezentantul familiei Sturza în România, fost director economic în cadrul Primăriei Suceava. Acesta a fost demis din această funcţie datorită faptului că a furat din banii publici. În 2006, procurorii DNA au dispus trimiterea sa în judecată pentru luare de mită, abuz în serviciu contra intereselor publice, fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi complicitate la înşelăciune. Este judecat pentru o gaură în bugetul primăriei de 5 miliarde lei vechi.
Şerban Dimitrie Sturdza – urmaş al boierului Dimitrie A. Sturdza, care în secolul XIX a fost secretarul particular al lui Alexandru Ioan Cuza. Locuieşte acum în Elveţia, dar s-a implicat şi în politica românească, fiind consilier economic în guvernul Năstase şi partener de vânătoare al fostului premier şi „frate”. Acesta a fost iniţiat împreună cu Jean Constantin în “Ordinul Suveran Sfântul Ioan de Ierusalim Cavaleri de Malta”, ordin adus în ţară în 2003 de omul de afaceri Constantin Buzatu, şi orientat mai mult spre Rusia. La vremea respectivă, presa a relatat pe un ton foarte favorabil aceste evenimente, ajungându-se până acolo încât postul de televiziune Realitatea TV a transmis în direct ceremonia, care a durat mai bine de două ore.
Dimitrie Sturdza s-a născut în 1938, la Iaşi şi are legături de rudenie inclusiv cu familia Cantacuzino. A fost botezat de Regele Mihai şi Regina Mamă, Elena. A început studiile în România, dar a părăsit ţara alături de familie în timpul războiului.
A locuit mai întâi în Norvegia, apoi în Elveţia, unde locuişete în continuare. S-a căsătorit în 1968 cu Monique Wagner şi au împreună doi copii.
La nivel mondial, Sturdza controlează o afacere care are peste 10.000 de angajaţi în domeniul produselor cosmetice. Numai în Elveţia firma Dessee deţine pe piaţa locală o cotă de circa 10% .
În România, cel mai mare domeniu imobiliar este acum reconstituit. Moştenitorii familiei Sturdza şi-au recuperat cea mai mare parte din domeniile pe care le-au stăpânit până în 1948, de la pădurile din Popeşti sau Mădârjac până la Muntele Ceahlău. Cele aproximativ 60.000 ha de teren în Neamţ şi Iaşi reprezintă vechile moşii ale Sturdzeştilor. La o distanţă de patru generaţii, urmaşul fostului domnitor al Moldovei a redevenit prinţul neîncoronat al Moldovei printr-una din cele mai importante retrocedări făcute vreodată.
Dimitrie Sturdza
Avere – 180-190 milioane de euro în 2011 (220 milioane de euro în 2010)
Vârsta: 73 de ani
Domeniu: Cosmetice, Imobiliare
Reşedinţa: Elveţia
