EDITORIAL: Doamne ajută!

Sincer, în condiţiile date, nimic din toate negocierile politice nu mi se pare deplasat. Partidele care au obţinut cele mai bune rezultate în alegeri s-au instalat la putere. Aşa am votat.
Teoretic ţara va fi condusă de Traian Băsescu şi Theodor Stolojan. Când nu a fost dominat de conflicte personale majore, preşedintele s-a dovedit un bun administrator. Nu este puţin lucru să ajungi comandantul celei mai importante nave comerciale, din România, apoi ministru, negociator cu organismele europene, primar şi primul om în ţara ta. Primul ministru desemnat are şi el o experienţă vastă exact în domeniile care pot ajuta românii. Se înşală amarnic cine mai crede că, pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, Stolojan putea fi „şeful valutei”, ca să folosesc un termen mai popular, fără să fi fost foarte bine pregătit profesional şi deosebit de abil. Chiar mai abil decât trebuie să fii astăzi. Mai departe şi el a făcut parte din guvern, l-a şi condus, a lucrat în organismele europene, a condus formaţiuni politice, ba chiar a avut un cuvânt greu de spus în noua configuraţie.
PSD aruncă pe piaţă oameni pregătiţi, cu experienţă politică şi ministerială. Dacă actualele propuneri vor fi validate, aproape, nici unul dintre viitorii ocupanţi ai fotoliilor ministeriale nu se va găsi în faţa unei situaţii inedite.
Dacă parteneriatul celor două partide conducătoare poate fi şi liniştit (deşi nimeni nu crede), Parlamentul se anunţă mult mai interesant şi mai adecvat democraţiei, pe care ne-o dorim cu toţii. Din câte am aflat, majoritatea deputaţilor şi senatorilor sunt noi. O parte dintre ei a ajuns acolo pe aripile partidelor, din care fac parte, dar cea mai mare parte s-a descurcat pe banii ei şi cu ajutorul unor oameni de afaceri, din zona de unde vin. Nu cred că aceşti oameni vor mai fi manipulabili, cum s-a întâmplat până în prezent. Adică nu cred că se va mai vota, în grup, doar după un semn cu ochiul între lideri. Sper ca nou-aleşii să îşi mai spună şi părerea lor şi a oamenilor care i-au trimis în Parlament.
Poate visez, dar cam aşa ar trebui să se întâmple, cel puţin până trece furtuna. Sau până ne dăm seama despre ce este vorba şi cât poate să dureze.

Horia Tabacu