În ultima vreme se vorbește tot mai pregnant, despre intențiile Grupului Renault de a transfera o bună parte din producția de automobile în unele țări din Africa. În justificarea acestui eventual demers se invocă cheltuielile materiale care în țările din Africa ar fi mult mai mici decât în România. Dacă lucrurile s-ar întâmpla în acest sens, pierderile românești ar fi substanțiale, atât cele sociale cât și, mai ales, cele de natură economică și financiară.
Așa după cum bine se știe, S.C Automobile Dacia Renault a constituit în ultimii ani o adevărată piesă de rezistență în economia autohtonă, fiind numită generic „piatra nestemată”, care ne-a ajutat să traversăm criza mondială ceva mai ușor. Este indubitabilă realitatea că această „tabără” patronată de francezii de la „Renault” a fost manageriată exemplar, iar rezultatele sale economice au rotunjit cât de cât veniturile bugetare. Dacă astăzi francezii se gândesc să ne părăsească, ar trebui totuși să-și amintească facilitățile excepționale oferite de statul român la achiziționarea uzinei de la Colibași și a numeroaselor sale anexe de pe orizontală. În acest context ne propunem să vă amintim, dragi cititori, condițiile în care a fost privatizată societatea din Mioveni.
„Convenția” s-a făcut preș în fața francezilor
Guvernul Radu Vasile, sub patronajulfantomaticei și paranormalei „Convenții Democrate” a vândut uzina Dacia pe un pumn de mărunțiș, iar urmașii Adrian Năstase și Popescu Tăriceanu au dus mai departe opera de binefacere prin modificarea și încălcarea flagrantă a legislației românești. Astfel s-a acordat firmei franceze Renault, cu o mare generozitate, scutirea de la plata dobânzilor pentru neplata la termen a obligațiilor restante, scutirea de T.V.A a importatorilor și exonerarea de la plata taxelor vamale, etc. După un clacul amănunțit a ceea ce au vândut și ceea ce au primit și au scutit de la plată, reprezentanții statului român au oferit uzinele Dacia, cu titlu gratuit.
Francezii au luat profitul,românii… litigiile!!!
Culmea manageriatului este că, după ce statul român au oferit toate facilitățile și scutirile, A.V.A.S. a fost nevoit să preia toate litigiile societății Dacia de până în 2004. Statul român a mandatat A.V.A.S. să-și asume responsabilitățile pentru toate litigiile anterioare și ulteriore ale S.C. Dacia dobândind astfel calitate procesuală în toate procesele de la toate instanțele judecătorești. Unul dintre celebrele litigii îl constituie cazul inginerului Romică Sandu care, pentru o invenție neplătită de S.C. Dacia, firma a fost condamnată să plătească suma de 15 milioane de dolari în anul 1998. Statul român (nu societatea vinovată), a plătit, în 2004 suma de 3,6 milioane USD lui Romică Sandu.
Inventatorul a cu cazul la CEDO, iar suma va fi plătită din bani publici. La aceste sume, care reprezintă drepturi, se adaugă și prejudiciul de 25 milioane USD, reprezentând dobânda pe care inventatorul ar fi primit-o dacă ar fi depus suma la bancă. În total, suma plătită din banii contribuabililor se ridică la 50 milioane USD, cam cât a vărsat Renault în visteria P.P.S. la cumpărarea pachetutlui majoritar de acțiuni la Dacia. Astfel s-a ajuns la realitatea năucitoare că România a plătit firmei Renault circa 50 milioane USD pentru ca societatea franceză să ne „cumpere” uzina de automobile de la Mioveni.
Dacă francezii se vor decide să transfere producția de automobile de la Mioveni, statul român va mai primi lovitura năprasnică în „barba” sa managerială. Încă o dată ne vom dovedi niște marionete, ușor manevrate de marii păpușari ai Europei, mai mult sau mai puțin interesate.
Așa că „S’ils vous plait, monsieur!”
George Stăncescu
