Galerii subterane prin care poţi să rătăceşti. Catacombe sau sistem medieval de canalizare?

Zgomote puternice în miez de noapte, ţipete şi urlete. Oameni, abia dezmeticiţi din somn, sar ca arşi din pat şi se îndreaptă spre subsolul casei, cu torţele în mână. Intră în tunelul mic şi îngust şi stau ascunşi până se domolesc spiritele, la suprafaţă. Pasionaţii de legendele oraşului spun cu mâna pe inimă că astfel de scenete e posibil să se fi întâmplat, în urmă cu mai bine de 300 de ani. Istoricii însă îi contrazic cu vehemenţă. Ei susţin că nu au existat catacombe secrete în Baia Mare, iar galeriile subterane descoperite de arheologi au făcut parte dintr-un sistem medieval de canalizare.
În zona Centrului Vechi al oraşului Baia Mare există galerii subterane, de peste un metru adâncime. În lucrarea sa, „Repertoriul Arheologic al judeţului Maramureş”, Carol Kacso, arată că aceste galerii sunt realizate din lespezi de andezit în partea lor superioară, iar pereţii din pietre de râu, apărând, intermitent şi cărămizi. „Din interiorul galeriilor, în mare măsură colmatate, a fost scoasă o cantitate mare de fragmente ceramice, sticlă, precum şi câteva fragmente de obiecte de metal, o piesă de domino realizată din os şi câteva monede aflate într-o stare precară de conservare”, menţionează Carol Kacso, arheolog în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie Maramureş. Materialul descoperit datează din secolele XVIII şi XX. De asemenea, arheologii maramureşeni au descoperit vase de lut ce aparţin de la sfârşitul secolului al XVI-lea. „Ele sunt, cu siguranţă, anterioare momentului de amenajare a sistemului de canalizare”, precizează Carol Kacso. „Având în vedere caracterul spectaculos al descoperirii, valoarea sa ştiinţifică deosebită, interesul mare manifestat de locuitorii şi vizitatorii oraşului pentru aceste relicve, am propus degajarea totală a galeriilor păstrate în partea nordică a Pieţei Păcii şi amenajarea unui parc arheologic. Din păcate, acest lucru nu a fost posibil din motive financiare, conservarea resturilor descoperite fiind totuşi realizată prin acoperirea lor cu mai multe straturi protectoare”, adaugă arheologul.
O adevărată lume subpământeană
Descoperirile arheologice din zona Centrului Vechi susţin varianta în care tunelurile respective formează adevărate galerii în care poţi să rătăceşti. Şi asta deoarece, guri de intrare în aceste tuneluri care au legătură între ele, există în partea nordică a Pieţei Păcii şi pe strada Lăcătuş (unde se întind pe toată lungimea străzii, adică 153 de metri). Tot aici, la numărul 8, s-au păstrat, până în 2006, resturile unei case. Pe una dintre laturile zidăriei se observa intrarea boltită a unei pivniţe, complet colmatate. Totodată, s-au mai găsit galerii subterane pe străzile 30 Decembrie, Lăcătuş, Ţibleşului, Aleea Armoniei, precum şi în Piaţa Viitorului, în apropierea Bisericii Penticostale Maranate. Aici, pe strada Ţibleşului nr. 16, s-a descoperit, la 2,5 metri adâncime, o grindă de lemn, cu lăţimea de 0,09 metri şi grosimea de 0,23 metri. „Cu ocazia acestor lucrări au fost scoase la suprafaţă numeroase oase de animale, câteva fragmente metalice şi mai multe fragmente de cahle, majoritatea smălţuite”, arată Carol Kacso în lucrarea sa.
Tuneluri săpate de pitici
Despre reţeaua de tuneluri care străbate centrul vechi al oraşului Baia Mare circulă o mulţime de legende, ce stârnesc imaginaţia celor pasionaţi de istorie. Una dintre legende este legată de faptul că aceste galerii subterane ar fi fost săpate de pitici, datorită dimensiunilor mici ale tunelurilor. „Nu este adevărată această ipoteză. Mai demult, oamenii nu dispuneau de tehnologia din ziua de azi, astfel că făceau tuneluri stând ciump”, conchide Zamfir Şomcutean, conservator în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie Maramureş. „Ştiu că în perioada săpăturilor lumea se aduna la gura de intrare a galeriei din Piaţa Păcii. Oamenii erau fascinaţi de aceasta şi veneau cu tot felul de ipoteze: ba că aceste intrânduri au fost săpate de pitici şi că ar fi existat o mină a piticilor, ba că sunt adevărate catacombe în care se puteau refugia locuitorii”, îşi aminteşte o angajată a muzeului istoric din Baia Mare.

Ioana Vlad