Trântorii care ne conduc

Reporterii ATAC de Iaşi i-au urmărit pe şefii administraţiei locale pentru a stabili dacă vin sau nu la timp la serviciu, aşa cum o fac subalternii lor, mult mai prost plătiţi

Slujbaşii de rând, fie că este vorba de funcţionari publici ori simpli angajaţi de la firme private, sunt arşi la salariu, puternic apostrofaţi de şefi sau, de ce nu, chiar lăsaţi fără loc de muncă în cazul în care întârzie câteva minute la serviciu. Viaţa de şef al unei instituţii publice nu este deloc aşa solicitantă. Cine ar îndrăzni să-l tragă de urechi pe şeful cel mare, cu spate politic, care dintr-o simplă semnătură îşi poate lăsa aproape orice angajat pe drumuri?

Aşa că, fie că este vorba de primar, prefect sau preşedinte de Consiliu Judeţean, venitul la timp la serviciu, la orele de program, reprezintă doar o opţiune personală. Fiecare, după cum a învăţat de la alţii, şefi, familie sau chiar de la partid. Reporterii ATAC de Iaşi şi-au propus să realizeze un experiment şi, timp de câteva zile, i-au pândit pe şefii administraţiei ieşene, pentru a vedea cât de mult se spetesc la locul de muncă.

Încă de la primele ore ale dimineţii, ne-am poziţionat strategic, având cunoştinţă de rutina zilnică a celor urmăriţi. Vizaţi au fost primarul municipiului Iaşi, Gheorghe Nichita, preşedintele Consiliului Judeţean, Constantin Simirad, secunzii vicepreşedinţi Constantin Adăscăliţei şi Victor Chirilă, prefectul Dragomir Tomaşeschi şi subprefectul Bogdan Şaramet.

Dormea, iar la primărie se ştia că este pe teren

La ora 7.00, reporterii ATAC de Iaşi s-au plasat strategic, după gardul unui cămin studenţesc situat peste drum de vila primarului Gheorghe Nichita de pe strada Petre Andrei. Nicio mişcare… Abia pe la 7.40, soţia primarului, Florentina Nichita, a ieşit pe poartă, s-a suit în maşină şi dusă a fost. S-a făcut ora 8.10. La primărie trebuia să fi început deja programul. Sunăm la primărie, la fel ca orice contribuabil de rând, pe centrală. Cu greu, răspunde un bărbat. Nici măcar centralista nu se afla la locul de muncă. Zece minute mai târziu, pe la 8.20, un funcţionar de la cabinetul primarului este în măsură să ne informeze că Nichita este pe teren, munceşte. O minciună sfruntată! Primarul încă dormea dus. Abia la 9.07 porţile garajului se deschid, iar primarul porneşte în trombă, la volanul maşinii primăriei, o Skoda Superb cu numărul de înmatriculare B 09 JZP. Mai mult timp a pierdut pe drum decât inspectând şantierele. Aşa se face că, pe la 9.45, Gheorghe Nichita ajung,e în sfârşit, la primărie. De această dată maşina este condusă de un şofer, iar de pe bancheta din spate coboară şi directorul tehnic Mihai Chirică.

Greu de trezit

Deşi încă de pe la 7.30 funcţionarii din palatul administrativ al judeţului forfoteau, subprefectul Bogdan Şaramet şi-a făcut apariţia pe la 9.10. Ca în fiecare zi, şi-a făcut intrarea în forţă, la volanul unei limuzine Jaguar. A trecut de bariera parcării, s-a dat jos din maşină şi a pasat cheile şoferului, care a tras autoturismul la adăpost, în parcarea de la subsol. Şaramet a urcat sprinten scările de la intrarea în prefectură, unde a dat nas în nas cu unul dintre reporterii ATAC. „Ce faci? De ce mă pozezi?”, a întrebat mirat subprefectul. O secundă mai târziu a devenit prietenos: „Nu vii la o cafea?”. Probabil, nu se dezmeticise după un somn dulce şi prelungit.

Vicepreşedinte dat dispărut

În schimb, Victor Chirilă, vicepreşedintele liberal al judeţului, nici măcar nu a dat pe la serviciu ori a reuşit să se strecoare fără să fie remarcat. Nici măcar subalternii săi, funcţionarii din Consiliul Judeţean, nu au fost în stare să spună pe unde umblă Chirilă, dacă are de gând să treacă pe la birou sau are ceva treburi prin comunele judeţului.

Avem şi conducători matinali

Constantin Adăscăliţei, vicepreşedintele Consiliului Judeţean, a ajuns la birou încă de la ora 7.05. Şeful acestuia, preşedintele Constantin Simirad, a sosit la Casa Pătrată la ora 7.15. A sesizat că a fost pozat şi chiar a ţinut să remarce că este o întâmplare că „vicele” său a fost mai matinal.

Tudor LEAHU