Primită, iniţial, ca o mare victorie a opoziţiei, demisia Guvernului Boc a reuşit, surprinzător, să dezbine construcţia deja şubrezită a USL. În primul rând pentru că nu s-a auzit niciun oftat de mulţumire sau de uşurare ridicându-se peste România. Populaţia şi-a văzut, în continuare, de problemele stringente şi nu a salutat joaca de-a democraţia a politicienilor, aşa cum ar fi sperat aceştia. Românul îngropat sub zăpadă, fără pâine, apă sau medicamente a lăsat politica făcută la birt de-o parte, pentru o perioadă.
În al doilea rând, noul guvern a trecut extrem de repede prin toate procedurile constituţionale şi s-a apucat de treabă, în timp ce parlamentarii uselişti, fericiţi că aşa-zisa grevă i-a scăpat de corvoada de a se face cămuncesc îşi donează diurnele unor cârciumari specializaţi în ţuică fiartă, prin diferite colţuri ale ţării.
În al treilea rând, este vorba de nume noi, necompromise, de oameni tineri, care inspiră încredere, cel puţin pentru moment. Încercarea Antenelor de a-i prezenta ca pe nişte clone ale foştilor miniştri nu a prins la public. Oamenii par dispuşi, mai degrabă, să le dea o şansă şi să vadă ce pot. Singurii încrâncenaţi, inflexibili şi incapabili de a ieşi din tipare sunt politicienii.
Şi, în ultimul rând, absolut surprinzătoare pentru mulţi a fost atitudinea lui Victor Ponta la învestirea Guvernului Ungureanu. Deşi anunţaseră, iniţial, că nu se vor prezenta la vot, liderii Opoziţiei s-au răzgândit. Mai mult decât atât, Ponta a adoptat un ton rezervat şi a avut un discurs echilibrat, fără obişnuitele atacuri cu care ne-a obişnuit. Imediat, liberalii l-au acuzat, mai pe faţă, mai voalat, de trădare. Celmai vehement a fost, ca de obicei, Ludovic Orban, care n-a înţeles nici până astăzi de ce protestatarii din Piaţa Universităţii i-au învineţit coastele când a încercat să fie văzut la televizor, printre ei.
În schimb, pentru cei care au înţeles mai demult că ambiţiosul Ponta şi PSD-ul nu se vor mulţumi cu un post de premier sub bagheta unui preşedinte liberal nu a fost o surpriză foarte mare. Mai ales că revenirea lui Adrian Năstase, care era arma „secretă” a PSD-ului este pusă sub semnul întrebării acum, după condamnarea acestuia la închisoare.
Siliţi de împrejurări, este posibil ca Iliescu şi Năstase să-l arunce, în sfârşit, în luptă pe Victor Ponta. Sau, cel puţin, să-l pregătească pentru asta, pentru orice eventualitate. Iar în discursul său răzbate şi nerăbdarea social-democraţilor rupţi de foame, care n-aumai ajuns la guvernare, din 2004, decât accidental.
Interesant va fi de urmărit, în perioada următoare, care va fi reacţia liberalilor acum, când şi cei mai optimi şti dintre ei s-au lămurit că PSD-ul va cere, fără îndoială, partea leului. Ponta a dat, deja, semnalul.
Mihai Ghezea
