Recunosc cu tristeţe în glas şi lacrimi în colţul scărilor (e copilul unei vecine, care plânge acolo, dar nu ştiu de ce) că am pierdut de mult şirul episoadelor telenovelei cu Magda Ciumac, cea devenită peste noapte vedetă de televiziune.
Cum plec de acasă pe la 22.30 şi vin rupt pe la 2.00 noaptea, nu prea mă mai trage aţa să mai stau să mă uit cum bate câmpii Magda şi ce argumente de grădiniţă aduce în favoarea unei ipotetice răpiri, care e doar în mintea ei, de duduie plecată precum plutaşii de pe Bistriţa, compoziţia lui Filaret Barbu (pentru necunoscători nu e vorba de ăla care a fondat Autogara Filaret, ci de un compozitor român de muzică cultă) Asta nu înseamnă că nu citesc ziare, că nu vorbesc cu prietenii, sau că nu mai scap câte o geană pe ecranul televizorului noaptea. Magda Ciumac minte. Asta e clar, şi se vede doar dacă ai ochelari de cal cu dioptrii multe. Problema ar fi DE CE minte? Acum câteva seri, mărturisea că s-a săturat de publicitate, că nu mai vrea la televiziuni şi că vrea o viaţă normală. Astea sunt micuţe basme, pe care puţinii ei neuroni şi le spun seara la culcare, între ei. Magda Ciumac minte de îngheaţă nu numai apele în râuri şi lacuri, ci şi în conductele de termoficare.
Minte pentru că s-a învăţat să mintă. Minte pentru că publicitatea care i s-a făcut a devenit un drog pentru ea, iar faptul că în ultimele luni nu a mai reuşit să facă audienţe ca la început a pus-o pe gânduri. Avea nevoie de un alt scenariu, iar povestea cu sechestrarea venea ca o mănuşă pe mâna unui mort. Pseudosechestrarea revigorează scandalul în care s-a băgat şi o reduce în prim plan cu toate cele bune şi cele rele. O nouă telenovelă iese la iveală, precum Afrodita din apele înspumate ale mării, având-o de data asta pe ea în rolul principal, nu pe Elodia. Foamea de notorietate o roade mai tare decât roade un căţel lihnit de foame un os găsit în gunoi.
Multe din aşa-zisele probe sunt puerile şi lipsite de logică. E un scandal construit din fum şi din nimic, bazat pe minciună şi fals. Nu neg faptul că Dan Diaconescu ştie să profite din plin de noua situaţie şi că acum are nu un scandal care să-i asigure longevitatea mediatică, ci trei, legate între ele ca şireturile de la pantofi. Pentru mulţi, această întorsătură, ca la Buzău, a situaţiei pare paradoxală. Nu este. Totul era previzibil. Magda nu prea are din ce să trăiască. Apariţiile ei la televizor, indiferent de postul de televiziune la care prestează, se bazează pe o poveste explozivă. Or, răpirea este exact bomboana pe coliva mediatizării. Nu vreau acum să fac o analiză a elementelor care m-au făcut să dau acest verdict, pentru că ar dura prea mult şi nu e cazul să pierd vremea cu lucruri inutile. Serialul care o are pe ea ca personaj principal se va termina cât de curând.
Dacă răpirea ar fi fost reală, Magda nu ar fi avut ce să caute la Diaconescu în emisiune să se justifice şi ar fi lăsat pe cei care se ocupă serios de astfel de cazuri să lămurească lucrurile. Din fericire, sfârşitul acestei povestiri este destul de aproape şi angrenajul legal pus în mişcare de falsa răpire a Magdei Ciumac va scoate la iveală, cât de curând, adevărul. Poveştile vânătoreşti de la OTV vor decredibiliza cât de curând postul care a inventat-o.
Până mâine când îşi va găsi şi o pereche de ochelari rătăcită în dormitor, Gică Contra vă urează să aveţi lăptuci de seră şi bicicletă vorbitoare.
