De ani de zile, moda curselor ilegale de maşini a prins şi la noi, atât în Capitală, cât şi în marile oraşe ale ţării. Participanţii la aceste curse reprezintă coşmarul echipajelor de Poliţie Rutieră.
Şoferii „underground” îşi riscă viaţa pentru distracţie şi pentru senzaţiile trăite, din ambiţia de a demonstra că sunt cei mai buni, dar şi pentru bani, ştiut fiind că o cursă aduce câştigătorului o anumită sumă de bani, fiind „dublată”, de cele mai multe ori, de un pariu. Există, însă, şi alt fel de riscuri. Închisoarea, de exemplu.
Prima cursă
În Bucureşti, cursele au început prin 1995. Iniţial, au participat câţiva tineri care stăteau în zona Ozana-Policolor şi se certau toată ziua, printre blocuri, care are maşina cea mai „tare”. Chiar dacă majoritatea aveau Dacii şi Oltcit-uri. Le puneau câte o bară luată de la o maşină străină, câteva beculeţe, mai meştereau un pic la motor şi apoi trăgeau câte o „liniuţă”. Acesta este termenul folosit şi astăzi pentru cursele de doi, pe o „pistă” în linie dreaptă. Pe urmă, au aflat şi alţii. Au început întrecerile „între cartiere”. Uşor, uşor, unii dintre ei au început să-şi facă „tuning”.
Motoarele de serie erau forţate, prin diferite modificări, să dea mai mult decât se prevăzuse în fabrică. N20, Nitro-ul (un lichid special) introdus în rezervor dă maşinii o viteză mult mai mare decât benzina. Pentru toate acestea, dar şi pentru maşini aduse din Occident era nevoie de mulţi bani. Infracţiunea de participare la concursuri neautorizate de maşini se pedepseşte cu până la doi ani de închisoare.
Unde se aleargă
Cei care au avut bani destul de mulţi şi nervi tari sunt cei care, acum, fac legea. Dintre ei, unii au devenit organizatori. Cursele cu număr mare de participanţi (zeci, de multe ori chiar peste sută) au loc la ieşirile din Capitală. O dată, pentru că drumurile sunt mai bune şi maşinile „de fiţe” nu rămân în gropi, iar pe de altă parte pentru a se putea organiza mai bine „retragerea” din faţa forţelor de ordine, atunci când este cazul.
Se instalează „şesari”, care au misiunea de a anunţa momentul în care o maşină de poliţie se îndreaptă către locul de desfăşurare a cursei. Ieşirile către Chitila, Pipera, Alexandria şi zona Băneasa sunt locurile cel mai des folosite. În zona Grădinii Zoologice a existat o acţiune a Poliţiei mult mediatizată, dar şoferii participanţi nu puteau primi, pe atunci, decât, cel mult, o amendă.
În plin oraş
Cartierul Drumul Taberei are, deja, tradiţie în curse. Bulevardul Theodor Pallady din cartierul Sălăjan este şi el cunoscut bine, atât amatorilor de curse, cât şi poliţiştilor. Aici poliţiştii chiar au deschis focul acum cîţiva ani, atunci când o acţiune în forţă a descoperit aproximativ 165 de autoturisme şi trei – patru sute de tineri care participau, ca spectatori sau concurenţi, la o cursă clandestină. Unul dintre ei a încercat să spargă încercuirea, ceea ce a determinat reacţia poliţiştilor. Din fericire, nimeni nu a fost rănit.
Pariuri grase
La cursele care se mai ţin în oraş, aşa cum se întâmplă în zona Kisselef, între Arcul de Triumf şi Piaţa Victoriei, nu participă decât copiii de bani gata, în număr restrâns. Poliţiştii nu prea sunt atunci de văzut, iar sumele care îşi schimbă proprietarii în urma pariurilor joacă, se spune, pe la trei – patru mii de euro pentru o singură cursă.
Claudiu BRAN
