Facturi „umflate”, angajaţi nesimţiţi şi debranşări ilegale
Nu cred că există persoană să nu se fi lovit de nesimţirea şi bătaia de joc din partea angajaţilor ENEL. Nu vrem să credem că cei din conducerea ENEL sunt corect înştiinţaţi de cum sunt trataţi clienţii de către angajaţii lor.
Când îţi este lumea mai dragă se întrerupe furnizarea energiei electrice, fără nici o înştiinţare. Desigur, pe motiv că sunt lucrări în zonă. Nu ar fi nicio problemă că se întrerupe furnizarea energiei electrice, că au lucrări pe zonele respective, dar indicat ar fi ca ENEL să mai şi anunţe populaţia, pentru a evita problemele cu aparatura de uz casnic.
Acesta este doar un exemplu. Adevărata bătaie de joc este la facturare. Ai facturi lunare de 200 – 300 roni, iar după trei luni mai vine o factură, de obicei mult mai mare, numită factură de regularizare. Fiindcă angajaţilor ENEL le este lene să se deplaseze lunar şi să citească indexul. În plus, plăteşti, oricum, cât vor ei şi nu cât consumi şi te trezeşti la un moment dat cu un surplus de câteva zeci de milioane în plus în contul tău de la ENEL.
Ironia este că deşi în contul tău figurezi cu acest surplus, angajaţii ENEL au tupeul şi nesimţirea să îţi trimită lunar facturi şi preavize, dar nu pe minus, aşa cum ar fi fost normal.
Un caz concret: Un anume domn care figura cu un sold de 2.200 Roni în contul său de la ENEL se trezeşte, două luni la rând, cu preavize de sistare a energiei electrice în cazul în care nu achita urgent facturile restante. CARE RESTANŢE?
Ai sau nu bani, pentru că sumele nu sunt mititele, dai fuga la casierie şi achiţi. Cum este normal şi firesc, urmează un telefon la Enel pentru a anunţa plata aferentă şi anularea preavizului. Nu mică i-a fost mirarea când o angajată ENEL i-a comunicat că acel preaviz a fost o greşeală, suma nu trebuia achitată pentru că în contul său de la ENEL figura cu un sold de 2.200 roni din care s-au scăzut facturile din ultimele luni. A doua zi, clientul cu pricina urma să se prezinte la casieria instituţiei, din Vasile Milea nr. 2, pentru a-şi retrage banii care existau în contul respectiv şi a face dovada că sumele au fost achitate de două ori. Aici, mirarea clientului a fost foarte mare când, după verificări îndelungi, angajata ENEL îi comunică, plină de supărare, că „suma este cam mare şi nu poate fi retrasă din casierie pe loc. Să aşteptaţi acasă, că o să vă sunăm noi în momentul în care vă puteţi ridica banii. Nu ştim când, nu vă putem spune, când dispune şeful, dar o să fiţi sunat”.
Aici ne punem şi noi întrebarea: „Dar când clientul a achitat facturile încărcate de aceşti angajaţi nu au fost sume mari? Poate a făcut eforturi să achite acele sume, mari pentru un om de rând, pentru a nu fi debranşat de la energie electrică. De ce este obligat clientul să aştepte, nu se ştie cât, să îşi poată recupera banii? De ce nu s-a putut discuta cu niciun şef de la centrul respectiv? De ce nu există transparenţă şi comunicare între client şi prestatorul de servicii? De ce în loc de scuze pentru greşelile lor, pe banii noştri, primim tot injurii? Sunt doar câteva întrebări ale cetăţeanului de rând, deoarece nu ai cui să le adresezi în centrul ENEL din Vasile Milea nr. 2.
Vom reveni cu amănunte în numerele noastre viitoare.
Victor N. Bogdan
