Un cetăţean englez, oaspete al hotelului Mara, s-a aruncat de la etajul 7 al imobilului. La faţa locului s-a deplasat de urgenţă un echipaj al ambulanței, care a efectuat manevre de resuscitare, însă fără succes. Poliţiştii au demarat o anchetă pentru a stabili circumstanţele în care s-a produs tragicul eveniment.
Bărbatul care s-a aruncat la orele prânzului de la etajul 7 al hotelului Mara era ataşat al Ambasadei Marii Britanii la Bucureşti şi avea 47 de ani. El s-a cazat la hotel în data de 14 ianuarie şi a cerut, în mod expres, să fie cazat la ultimul etaj al imobilului. A cerut două zile de cazare, iar ulterior şi-a prelungit şederea.
Anchetatorii spun că acesta a lăsat un bilet de adio, scris în limba engleză, însă nu au dorit să precizeze cui anume îi era destinat. În plus, au adăugat că bărbatul nu se afla în timpul serviciului.
Conform unor surse din rândul anchetatorilor, diplomatul britanic s-ar fi sinucis din cauza unei depresii. În biletul de adio ar fi scris că, în momentul în care va fi găsit mort, poliţiştii să o anunţe pe Livia R. de la Ambasada Marii Britanii.
De asemenea, ar fi scris că este deprimat pentru că până acum nu şi-ar fi întemeiat o familie. Numele diplomatului este Ian Saunders.
„Am luat cunoştinţă de informaţiile apărute în presă. În acest moment nu putem confirma sau infirma informaţiile respective”, a declarat Raluca Bragarea, ofiţerul de presă al ambasadei. Ian Saunders ar fi ocupat funcţia de ataşat regional în cadrul Ambasadei Marii Britanii la Bucureşti şi era diplomat din anul 2001, iar această funcţie a ocupat-o începând cu 8 ianuarie 2010.
Poliţiştii au demarat activităţile de cercetare şi investigare în vederea stabilirii cu exactitate a împrejurărilor în care a avut loc evenimentul. În funcţie de rezultatul investigaţiilor şi de cel al necropsiei, se vor propune măsuri conform prevederilor legale.
Aşa a fost prezentată moartea unui diplomat englez. Scurt şi la obiect. Oare din ce cauză doar atât ? Presa de investigaţii mai există în România? Dacă da, care ziarist, de la ce publicaţie, a făcut o minimă anchetă jurnalistică, să vadă dacă sinucisul s-a sinucis, și care este cauza sinuciderii? Sau dacă a fost „sinucis”?
Mie, în toată această poveste, ceva îmi pute îngrozitor. În primul rând îmi strâmbă nasul mirosul declaraţiei lui Cristian Vigh, şef birou investigaţii criminale, profesionist desăvârşit şi om inteligent, raportând telefonic cele constatate, moment în care se văd teama şi slugărnicia faţă de interlocutor. Atenţie, slugărnicie, nu subordonare. Cine oare să fie misteriosul personaj?
După terminarea convorbirii telefonice, acesta declară ziariştilor prezenţi că nu le poate spune vârsta victimei, deoarece este confidenţială. Nu avea ce să facă, trebuia să execute ordinul primit. Sunt cazuri în care – cred unii – presa nu are ce să caute, cazuri de mare fineţe, cazuri care pot arunca în aer guverne, cazuri care pot scoate la lumină acţiuni de spionaj, cazuri şi cazuri.
Aşa-zisa sinucidere a tânărului diplomat britanic ridică multe semne de întrebare. Presa – în special cea din zonă – are obligaţia de-a face săpături şi a informa corect MĂRIA-SA CITITORUL.
Ştim cu toţii că lumina vine de la răsărit, oare acest răsărit să fie implicat în această sinucidere?
