Manuscrise antice, precum Mahabharata, Ramayana sau Vedele vorbesc deschis, pe lângă principiile filosifice şi culturale indiene, şi despre episoade fascinante din vechime, care fac descrieri amănunţite ale unor tehnologii pe care omenirea abia le-a dobândit astăzi.
Sunt descrise aparate de zbor împreună cu principiile lor de funcţionare, sunt menţionate arme precum bomba atomică sau chiar bomba cu hidrogen şi se descriu avansate tehnici medicale şi genetice. Aceleaşi cărţi vorbesc despre erele pământului, despre ciclicitatea vieţii pe planetă şi despre succedarea civilizaţiilor. Convingeri asemănătoare vin din înţelepciunea romana şi egipteană dar mai ales dinspre cea greaca de unde, de la Platon şi Artistotel ne parvin învăţături referitoare la aceeaşi înşiruire a vieţii. Ei credeau puternic într-o fiinţare pe ere, după un model arhetipal. Astfel, în credinţele străvechi – care, dealtfel, nu sunt deloc de lepădat – un mare ciclu de viaţă începe edenic, cu o Eră de Aur, în care toate fiinţele umane sunt spiritualizate, conştiente, bune. Aceasta era este succedată de cele de Argint, Bronz şi Fier, ce caracterizează, gradual, deprecierea umană prin cultivarea lăcomiei şi a individualismului într-atât încât lumea trebuie reconfigurată. Ceea ce se şi întâmplă, printr-un cataclism general şi o reînchegare ulterioară a vieţii. (A.M.)
