La intrarea în oraşul Siret, din drumul principal care conduce spre vama ucraineană, la vreo 10 kilometri, se înfăţişează, în mareţia ei sobră, biserica din satul Bălineşti.
Monumentul face parte din preţioasa moştenire a epocii lui Ştefan cel Mare. Mănăstirea Bălineşti este unul dintre monumentele istorice reprezentative pentru arta Moldovei din cea de a doua jumătate a secolului al XV-lea. Arhitectura acestei biserici este singulară în epocă şi exprimă convingător gustul ctitorului Ioan Tăutu. Satul Bălineşti este cunoscut din secolul al XV-lea, când aparţinea logofătului Ioan Tăutu, om de seamă şi bun diplomat al marelui domn Ştefan cel Mare şi al fiului său Bogdan, după cum este amintit de cronicarii Grigore Ureche şi Ion Neculce.
Acesta a construit între anii 1494-1499 la Curtea sa de pe malul Siretului o biserică impozantă, ajunsă astăzi "unul dintre cele mai reprezentative monumente din epoca lui Ştefan cel Mare". Ca numeroase biserici de curte boierească, biserica Sfântul Nicolae din Bălineşti a fost construită după un plan dreptunghiular, cu o singură navă, compartimentată în naos şi pronaos, cu absida poligonală la est şi încheiată poligonal şi în extremitatea vestică, iar pe latura de sud întregită de un turn clopotniţă. Picturile exterioare trebuie să fi avut o calitate remarcabilă, după cum se observă în cazul frumoaselor imagini ale Sfântului Nicolae şi ale Arhanghelului Mihail, situate pe două firide de pe absida estică.
La capătul vestic al bisericii, s-au putut remarca urme ale picturii Judecata de Apoi. Această pictură exterioară a fost aplicată peste prima decoraţie a faţadelor bisericii, ce conţinea discuri din ceramică emailată cu rânduri de maro, galben şi verde. Acest tip de ornamentaţie este caracteristic epocii lui Ştefan cel Mare şi nu se mai poartă după domnia sa. Naosul mănăstirii, de formă pătrată este acoperit cu o boltă semicilindrică întărită de arcuri dublouri ce o compartimentează în trei nave. Pronaosul aproximativ de aceleaşi dimensiuni, prezintă particularitatea încheierii în poligon a capătului de vest. Elementele cele mai interesante sunt pilaştrii ce susţin arcurile.
Elementele de decor architectural, de la ancadramentele de uşi şi ferestre prezintă trăsături care le încadrează în arhitectura gotică târzie. Pridvorul de sub clopotniţă are bolta cu arcuri de piatră cioplită, decorată cu rozete, tot din piatră. Sunt doar câteva elemente arhitecturale, la acre se pot adăuga multe altele, şi care fac laolaltă, subiectul unei adevărate opere de artă arhitecturală. (A.M.)
