O altă istorisire din “Guidepost”, 1983:
„Eram în grădina din faţa casei părinţilor mei, când am auzit pe neaşteptate un strigăt. Era fetiţa noastră de doi ani şi jumătate. Am alergat în partea din spate a grădinii şi am găsit-o pe Helen pe alee plângând, udă din cap până-n picioare. Era evident că alunecase în piscină. Graţie lui Dumnezeu era salvată!
Eu însă am rămas uimit de faptul că în jurul piscinei nu erau urme de apă: de altfel, fetiţa se găsea la o distanţă de cel puţin şase metri de apă. Era imposibil ca ea să fi ieşit singură din piscină, care avea diametrul de doi metri şi adâncimea de un metru şi douăzeci de centimetri.
Timp de ani de zile m-am tot gândit la acest fapt, despre care Helen nu păstra nicio amintire. A rămas însă cu o mare teamă de apă. Când a devenit matură, a încercat să depăşească această teamă cu ajutorul unui psiholog, care a reuşit să o facă să-şi amintească despre această situaţie îndepărtată şi să evoce toate particularităţile ei. Când a ajuns la momentul în care a căzut în apă, Helen a strigat: “Acum îmi amintesc! M-a luat de umeri şi m-a tras afară!”.
“Cine a făcut acest lucru?” a întrebat-o psihologul.
“Cineva îmbrăcat în alb”, a răspuns Helen, “m-a tras afară din apă”.
Părinţii Helenei nu au reuşit să afle alte lucruri despre misteriosul personaj îmbrăcat în alb, dar caracteristicile acestei salvări ne conduc la ipoteza că şi în acest caz a fost vorba despre un înger…” (A.M.)
