V-a fost vreodată frică de vecinul de alături, mai precis de cel din blocul din faţă? Cel care iese întotdeauna pe geam cu ţigara aprinsă?
Este o poveste destul de interesantă ce i s-a întâmplat unei prietene. Ea avea întotdeauna un program fix la care ajungea acasă, o viaţă destul de banală. Unul dintre vecini făcuse o obsesie pentru ea. Cu toate că avea o relaţie cu o altă cunoştinţă a prietenei mele, el tot insista să intre în graţiile Aninei, aşa o voi numi pe prietena mea, chiar dacă acesta nu este numele ei adevărat. Ea ieşea mereu la plimbare cu câinele ei, un bishon alb, care îl cunoştea şi pe acest vecin insistent, dar şi pe amica acestuia.
El stătea cu un etaj mai sus decât Adina şi în fiecare seară când aceasta ajungea acasă, o „spiona” de la balcon. O vedea şi îi cunoştea toate tabieturile, cum se îmbracă, ce fel de haine îi plac, cam ce fel de mâncare preferă, care îi este traseul de la şcoală, căci ea, Adina este încă la facultate, până acasă, cu ce fel de prietene se întâlneşte. Ce mai o cunoştea foarte bine, însă Adinei nu îi plăcea acest golan de cartier, care era foarte obraznic, atât cu amica Adinei, adică, cu iubita lui, dar şi cu bunicii ce îl aveau în grijă. Respectivul individ nu avea părinţi, pentru că îi pierduse cu ceva timp în urmă.
Insistenţele individului au continuat până într-o zi în care, tipul a agresat-o şi a încercat cu forţa să o facă a lui. Ea s-a apărat cu toate puterile, şi a reuşit să scape din mâinile agresorului pentru că aceste lucruri nu sunt permise într-un stat în care se pretinde că se respectă drepturile omului, ale cetăţenilor şi în special ale femeilor. Această poveste are şi un tâlc: „Cine ştie să se apere indiferent prin ce mijloace, mă refer aici la cele legale, dar şi uneori când este nevoie la forţă, reuşeşte să impună respectul.” (M.C.)
