Prima cărămidă la fundaţia Catedralei Doamnei Noastre a fost pusă în 1163, iar construcţia ei a durat până în 1250. Considerată a fi prima catedrală a goticului timpuriu, construcţia acestui impunător edificiu conţine cinci nave. Intrarea în catedrală se face prin trei porţi bogat ornamentate, care evocă simbolurile goticului târziu. Impresia spaţială în interiorul bisericii este copleşitoare, zidurile ei înălţându-se pe trei rânduri de coloane. De proporţii impozante, nava principală este împodobită cu statui şi picturi.
Notre-Dame este considerată cea mai întunecată catedrală dintre marile catedrale gotice, dar pe bună dreptate, lumina care se filtrează prin rozetele colorate conferă sentimente mistice în penumbra severă. Faţada vestică este de-a dreptul spectaculoasă. Turnul din partea de sud, practic clopotniţa catedralei, în care se află celebrul clopot Emmanuel, refăcut ultima dată tocmai în 1631, este legată de turnul din partea de nord, prin celebra galerie a Himerelor sau Marea Galerie în care sunt sculptate figuri apocaliptice înfricoşătoare, inspirate din vechi legende creştine. Nivelul inferior include celebra fereastră în roza care are un diametru de 10 metri, având în faţa sa statuia Fecioarei cu Pruncul în braţe.
Multe din elementele sale de vitraliu datează de la construcţia catedralei, din secolul al XIII-lea. Ultimul nivel cel inferior, numit şi Galeria Regilor, prezinta o linie de 28 de statui ale regilor din Iuda şi Israel, refăcute după ce au fost decapitate de revoluţionarii de la 1789. Sculpturile şi vitraliile au o puternică influenţă naturalistă, fapt ce la oferă o expresie aproape umană. În partea de jos exista trei portaluri: în nord Portalul Fecioarei, în centru Portalul Judecăţii Ultime şi în sud Portalul Sfintei Ana, cu scene din viaţa mamei Fecioarei Maria.
Interiorul a fost transformat la mijlocul secolului al XIII-lea şi posedă un maximum de spaţiu şi lumină. Aici se află o orgă care datează din 1730, şi care este cea mai mare din Franţa. Catedrala Notre-Dame din Paris este chintesenţa artei franceze medievale. Este şi motivul pentru care a inspirat multe opere literare sau artistice, precum Cocoşatul de la Notre-Dame a lui Victor Hugo sau comedia muzicală Notre-Dame de Paris a lui Luc Plamadon şi Richard Cocciante. Actualmente, acest simbol al istoriei religioase şi artistice al Franţei este în proprietatea statului francez, dar sub jurisdicţia Bisericii catolice, în ea săvârşindu-se slujbe
religioase. (A.M.)
