Evreu de origine, Daniel Rosenthal s-a născut la Budapesta în anul 1920. A absolvit Facultatea de Arte din Viena. Se împrieteneşte cu Ion Negulici, cu C.A Rosetti, şi cu alţi tineri din perioada paşoptistă, stabilindu-se astfel la Bucureşti în 1842. Între anii 1842-1845 studiază la Paris în condiţii materiale destul de dificile, şi tot aici devine membrui al Societăţii românilor din capitala europeană a artelor de la aceea vreme.
În 1848 revine la Bucureşti şi participă activ la revoluţia română de la 1848, drept pentru care guvernul revoluţionar îi acordă cetăţenia română. O însoţeşte cu devotament pe Maria Rosetti, soţia lui C.A. Rosetti, care avea un copil de doar patru luni, pornită în urmărirea grupului de revoluţionari proscrişi (între care se afla şi soţul ei), duşi de turci în susul Dunării, spre a fi scoşi din ţară în Austria, în septembrie 1848. Merge şi el un timp la Paris, dar trăieşte în exil în Elveţia şi la Graz. În mai 1851 pleacă spre Ardeal cu o misiune din partea comitetului revoluţionar român de la Paris.
Este arestat la Budapesta, având asupra lui materiale revoluţionare. Moare în noaptea de 22 spre 23 aprilie 1851, în urma torturilor suferite în închisoare, fără să-şi fi trădat prietenii şi tovarăşii de luptă. Într-o altă variantă asupra morţii lui Rosenthal se spune că s-ar fi sinucis, ca să nu fie obligat să-şi deconspire prietenii. O notă din Jurnalul lui C.A. Rosetti (însemnare din 5 februarie 1852), care spune: "Să piară un om atât de sfânt şi să nu se dea nici trupul mamei sale", sugerează mai degrabă faptul că Rosenthal ar fi fost desfigurat de torturi şi de aceea trupul lui nu a fost dat familiei.
Totuşi, niciuna din cele două variante ale morţii sale nu poate fi verificată istoric. Multe dintre picturile sale înfăţişează portretele unor oameni iluştrii contemporani cu autorul, şi reprezintă România revoluţionară în chipul unei femei care semnifică libertatea şi victoria. Pictează într-o manieră clasică realistă, cu accentele contrastului clar obscur. Rămâne în memoria noastră ca unul dintre primii artişti români, în perioada când la noi se iveau zorii unei şcoli de pictură. Implicarea şi loialitatea sa în Revoluţia din 1848 rămâne de asemenea memorabilă. (Viorica Romaşcu)
