Nu este exclus ca supercivilizaţiile să fie de mult aici, lângă noi. Un argument în acest sens ar putea fi şi anumite fenomene paranormale. Jocurile de calculator au familiarizat o întreagă generaţie cu lumi imaginate de informaticieni. Noţiuni precum „realitatea virtuală” sau „second life” sunt din ce în ce mai populare. Tot mai mulţi dintre noi petrec tot mai mult timp într-o lume artificială confruntându-se cu creaturi artificiale ori cu „avatarele” altor persoane.
În viitor, printre oamenii pe care îi vom întâlni în realitatea virtuală vor fi „măşti”, dar şi copii fidele ale unor indivizi reali, vii sau decedaţi, eventual celebri. Dacă esenţialul din viaţa unui om, înfăţişarea sa, gesturile, intonaţia, timbrul vocii, ideile sale s.a.m.d. vor fi fost înregistrate cu fidelitate, îl vom putea vedea manifestându-se aievea, sub forma unei dubluri, în realitatea virtuală, chiar şi după moartea sa.
Îl vom putea întâlni – sa zicem – pe Einstein şi să-i punem întrebările care ne frământă. O „bază de cunoştinţe”, înglobând toate frazele cunoscute pe care savantul le-a rostit sau scris în viata lui, plus un „motor inferenţial”, vor face (prin tehnici de tip „sistem expert”) ca dublura să răspundă, chiar la întrebări inedite, într-o manieră apropiată de cea în care ne-ar fi răspuns şi în realitate. Unele persoane care afirmă că au suportat răpiri OZN vorbeau de globuri luminoase eterice despre care li s-a spus că reprezintă „depozite de cunoştinţe şi inteligenţă”, în care se memorează „tot ce este în Univers”.
Dar şi alte tradiţii vorbesc despre o astfel de „memorie”; am putea da ca un exemplu „Cronicile Akasha” cu rădăcini în tradiţia hindusă şi tibetană. (A.M.)
