De-a lungul istoriei noastre universale au existat femei care au avut un puternic impact asupra vremurilor în care au trăit, schimbând prin acţiunile lor desfăşurarea unor evenimente. Printre aceste femei rămase veşnic în istorie, ca o luptătoare si biruitoare se număra şi Pulcheria, Împărăteasa Bizanţului. Aelia Pulcheria s-a născut în anul 399 ca fiică a lui Arcadius, împăratul Bizanţului si al soţiei sale Aelia Eudoxia.
A primit educaţie aleasă remarcându-se prin înţelepciune şi credinţă studiind învăţătura ortodoxă.
Rămasă orfană de mică, împreună cu fratele ei Teodosie, aceasta se arată încă din copilarie o fire puternică care o ajuta ca la vârsta destul de fragedă să urce pe tronul Bizanţului şi să-l conducă cu cinste şi înţelepciune.
La 4 iulie 414, Pulcheria devine augusta, ceea ce însemna că era conducătoarea imperiului, împreună sau mai bine zis, în locul fratelui ei Teodosie, acesta fiind mai mic şi ascultând de sfaturile surorii sale, aceasta asumându-şi regenţa în numele fratelui ei.
În anul 431, cu ajutorul ei este convocat Sinodul III Ecumenic, unde este combatută erezia lui Nestorie.
Fiind crescută în credinta ortodoxă se hotărăşte să se calugărească în anul 441, datorită se pare, intrigilor cumnatei sale , Athenais-Evdochia, soţia lui Teodosie.
Se va întoarce în 450 din nou la cârma imperiului pentru că fratele său moare, acceptând căsătoria cu Marcian, cu condiţia să-şi păstreze fecioria, necunăscând bărbat toată viaţa.
În anul 451, convoacă cel de-al IV Sinod Ecumenic, unde sunt combătute ereziile lui Dioscor si Eutihie.
În anul 453, la 10 septembrie moare lasând imperiul in mâinile soţului ei.
Datorită vieţii ei curate şi acţiunilor ei, Biserica a hotărât să o treacă în rândul sfinţilor, fiind serbată în ziua morţii sale.
Pulcheria nu a rămas consemnată doar în calendarul ortodox ci şi în cartea istoriei noastre universale ca o femeie care a avut curajul să ţină în mâinile sale unul dintre cele mai mari imperii ale lumii, Imperiul Bizantin, pe care l-a condus cu măiestrie.
Andrei Solomon
