Înşelăciuna Satanei se dovedeşte a fi o puternică forţă motivatoare în lume. Cei mai mulţi lideri spirituali îl acceptă pe marele impostor şi tot odată sistemul fals de închinare pe care el îl promovează. Pe măsură ce calamităţile globale se intensifică, liderii bisericilor consideră că nu trebuie să se piardă timpul şi că lumea trebuie constrânsă să adere la doctrinele acestui mesia contrafăcut.
“Aici este răbdarea sfinţilor, cari păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa în Isus” (Apocalipsa 14:12)
Nu toţi sunt înşelaţi. Câţiva înteleg că Biblia avertizase cu privire la această înşelăciune uimitoare şi ei ştiu că scopul acestui fals mesia este de a-I indepărta pe oameni de poruncile lui Dumnezeu. Dar nu e prima dată când Satana s-a înfăţişat ca un înger de lumină. Când Isus a fost ispitit în pustie, Satana I s-a arătat deghizat ca mesager glorios din partea lui Dumnezeu. Dar Diavolul şi-a descoperit adevărata identitate atunci când L-a ispitit pe Isus să nesocotească Cuvântul lui Dumnezeu. Şi aşa, încă odată, folosind tactici similare, Diavolul încearcă să înşele lumea, determinând-o să nesocotească legea lui Dumnezeu.
“Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celalt; sau va ţine la unul, şi va nesocoti pe celalt; Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona” (Matei 6:24)
Lumea e condusă spre un moment al deciziei. Hristosul fals şi tendinţa globală polarizează lumea în două grupuri distincte: cei care urmează biblia şi cei care urmează Fiara.
Neliniştea umple inimile oamenilor şi religia este subiectul supreme în mintea fiecărui om. La radio şi TV şi în dezbateri la tribunale, urmaşii adevăraţi ai lui Dumnezeu sunt aduşi în faţa liderilor lumii, unde ei dau o puternică şi elocventă susţinere biblică deciziei lor de a se opune sistemului fals de închinare, pe care masele vor să-l impună. Poruncile lui Dumnezeu şi punctele cele mai importante ale actului adevăratei închinări se afla în centru atenţiei fiecărei discuţii.
Mişcaţi de puterea Duhului Sfânt şi de argumentele convingătoare ale slujitorilor lui Dumnezeu, mii de persoane, peste tot în lume, părăsesc bisericile lor lipsite de viaţă şi iau pozitie de partea nepopularilor, dar adevăraţilor urmaşi ai lui Isus.
Întrebarea: “Ar trebui să ascultăm de Dumnezeu sau de oameni, tradiţie sau Scriptură?” polarizează întreaga populaţie a lumii în unul din cele două grupuri. Pe de-o parte sunt cei care primesc sigiliu lui Dumnezeu , iar pe de altă parte sunt aceia care primesc semnul Fiarei.
“Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt, să se sfinţească şi mai departe!” (Apocalipsa 22:11)
Acest text din Apocalipsa prezice următorul evenimet, prin care fiecare bărbat, femei sau copil vor lua o decizie definitivă pentru sau împotriva lui Hristos. De partea lui Dumnezeu sunt aceia care se bazează cu credincioşie pe Cuvântul Său, în ciuda opoziţiei intense. De partea cealaltă sunt aceia care îmbrăţişează tradiţiile religioase ale omului. Tot aşa cum uşa de la arca lui Noe a fost sigilată chiar înainte de potop, uşa harului este în cele din urmă închisă lumii şi harul lui Dumnezeu nu le mai este disponibil celor pierduţi.
A doua venire a lui Hristos este iminentă, dar mai întâi lumea va experimenta cea mai devastatoare serie de plăgi care a lovit vreodată umanitatea.
“Şi am auzit un glas tare, care venea din Templu şi care zicea celor şapte îngeri: “Duceţi-vă, şi vărsaţi pe pământ cele şapte potire ale mâniei lui Dumnezeu!”
Cel dintâi s-a dus şi a vărsat potirul lui pe pământ. Şi o rană rea şi dureroasă a lovit pe oamenii, cari aveau semnul fiarei şi cari se închinau icoanei ei.” (Apocalipsa 16:1-2)
Speranţa că lucrurile se vor îmbunătăţii se năruie pe masură ce ultimele şapte plăgi ale Apocalipsei încep să cadă pe pământ într-o succesiune rapidă. Acestea sunt cele mai teribile lovituri pe care le-a văzut sau le va vedea vreodată omul.
Prima plagă este o rană extrem de dureroasă care apare şi produce o suferinţă îngrozitoare celor pierduţi. Şase alte plăgi, mai devastatoare, urmează cu repeziciune. Apa mării şi râurilor se transformă în sânge. Soarelui îi este oferită puterea de a-i pârjoli pe oameni cu o căldură intensă. Pe măsură ce plagă după plagă lovesc, teroarea se instalează în lume şi oamenii sunt loviţi de panică.
În această perioadă de timp, unii dintre cei salvaţi, găsesc adăpost în locuri pustii şi sigure, unde sunt protejaţi de îngerii lui Dumnezeu care se îngrijesc de nevoile lor. Alţii sunt aruncaţi în închisori singuratice. Deşi par a fi uitaţi de oameni, ei nu sunt uitaţi de Dumnezeu. Cei credincioşi lui Dumnezeu sunt ocrotiţi de plăgi în acelaşi fel în care copii lui Israel au fost ocrotiţi în timpul plăgilor care au lovit Egiptul.
Acum cei credincioşi trec printr-un timp răscolitor de cercetare sufletească. În mintea lor este permanent gândul: “suntem noi împăcaţi cu Dumnezeu?” În final îşi găsesc pacea încrezându-se în promisiunile lui Dumnezeu.
“Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţiei ei, cari păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos.” (Apocalipsa 12:17)
Convinşi de hristosul cel fals, nefericiţii cei pierduţi cred că singura lor speranţă de a găsi eliberarea de plăgile devastatoare, constă în a-i elimina pe cei care li se opun. Aşa că se ia hotărârea ca poporul lui Dumnezeu, care se ţine cu încăpăţânare de Scripturi, să fie căutat şi exterminat într-o zi anume.
Astfel, pe tărâmul bătăliei spirituale sunt aceia care urmează tradiţiile oamenilor şi se închină fiarei, înfuriaţi împotriva acelora care-L iubesc pe Isus şi păzesc poruncile Sale. Aceasta este bătălia finală a Armaghedonului. O lume rea, nelegiuită a atins în cele din urmă, limitele răbdării lui Dumnezeu şi este timpul ca El să ia poziţie şi să-şi salveze copii credincioşi.
Adrian Claudiu Rusu
