În urma pericolului de prăbuşire a zidurilor, Hanul Greci, descoperit în urma săpăturilor la extremitatea străzii Smardan colţ cu strada Lipscani, a fost demolat şi pe locul lui, pe la 1880, a fost construită actuala clădire care are un pasaj cu o cupolă ce ar corespunde locului unde se afla altarul fostei biserici.
Pe colţul opus, sub actuala Banca Naţională, a fost construit cel mai mare han din Bucureşti, între anii 1683 – 1685 de către domnitorul Şerban Cantacuzino, HANUL ŞERBAN VODĂ. Din planurile cele mai vechi ale Bucureştiului, de pe la 1790, strada Smârdan făcea legătura între acest han şi Curtea Domnească. Denumită în trecut “Uliţa Germană”, devine str. Smârdan în urma victoriilor de la 1877 a românilor în Războiul de Independenţă (luptele de la Smârdan, Vidin, Rahova).
La nr. 39 pe aceasta principala arteră din centrul istoric, se află o clădire construită în anul 1852 cu zeci de camere, restaurant şi cafenea, “Hotelul Concordia”. Imobilul a funcţionat ca hotel până după al doilea război mondial, iar în timpul comuniştilor, a fost administrat de ICRAL şi repartizat oamenilor muncii. Pe faţada acestuia este marcat momentul istoric din noaptea de 23 – 24 ianuarie 1859, când oamenii politici ai vremii (I. Brătianu – C. A. Rosetti) au decis susţinerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Ţării Româneşti şi al Moldovei. În prezent, clădirea se află într-o stare avansată de degradare, atât in exterior, cât şi in interior (plafoane prăbuşite, acoperişul spart, etc.).
Aflăm de la un om politic contemporan şi de formaţie arhitect că, în Germania, la Heidelberg, există un hotel vechi renovat unde, pe o plăcută, scrie că, într-o cameră, şi-a trăit ultimele zile Alexandru Ioan Cuza. La noi, clădirea în care s-a hotărât un mare eveniment istoric, “Hotel Concordia” e lasată în paragină.
L. Zaharia
