Simo Hayha este un nume care cu siguranţă nu vă spune aproape nimic. Acest tânăr finlandez ar fi ramas probabil într-un veşnic anonimat dacă n-ar fi existat invadarea ţării sale de către URSS, în 1939. Unul dintre numeroşii patrioţi tăcuţi, care nu se bat cu caramida în piept atunci când e vorba de apărarea patriei, Simo şi-a luat puşca, a îmbrăcat haine groase, de culoare albă, şi-a pus pe faţă o cagulă, de asemenea, albă şi s-a pierdut în adâncul pădurii, pornind la vânătoare de ruşi, prin nămeţi de 2 metri înălţime şi la minus 30 grade sub zero. Când soldaţii ruşi au început să cadă din senin, împuşcaţi pe capete, comandamentul sovietic a crezut că în spatele acestei acţiuni se află un întreg comando finlandez şi au trimis o trupă de asalt, spre a-l scoate din luptă. Simo i-a ucis pe toţi soldaţii din trupele speciale, cu puşca sa cu lunetă. Soveticii au trimis alţi luptători, lunetişti ca şi el. Finlandezul, care avea avantajul că ştia la perfecţie locurile şi ascunzişurile din pădure, i-a lichidat, de asemenea. În cursul a 100 zile, Simo Hayha a ucis 542 de soldaţi ruşi cu puşca sa şi alţi 150 cu o armă semi-automată. Inspăimântaţi, sovieticii şi-au dat în sfârşit seama că au de-a face cu un singur om şi l-au poreclit „Moartea albă”. Spre a-l răpune, au bombardat pădurea, fără nici un rezultat însă. Abia pe 6 martie 1940, în cursul unui schimb de focuri, Simo a fost împuşcat în falcă, de un glonte dum-dum. Considerat mort de ruşi, el a fost însă salvat de camarazii săi, partizani finlandezi şi, deşi nu mai avea jumatate din faţă, a reuşit să supravieţuiască. După mai multe operaţii, i s-a redat un aspect relativ normal şi a trăit până la o vârstă venerabilă, murind de bătrâneţe, în 2002. (A.M.)
