Renoir s-a născut în 1841 la Limoge, însă copilăria şi-o petrece la Paris, undeva în apropierea muzeului Louvre, de unde îşi va extrage ulterior cele mai fabuloase studii după marii maeştrii ai lumii.
Deja la 13 ani lucrează ca pictor de porţelanuri, iar mai apoi pictează evantaie şi jaluzele. Banii agonisiţi din acesată muncă îl ajută să urmeze studii de pictură. La 20 de ani lucrează în atelierul lui Gleyre, loc în care îi întâlneşte pe Monet, Sisley, Bazille, închegându-se un prim grup de impresionişti. Dacă ceilalţi impresionişti au o tentă predilectă spre peisaj, Renoir se profilează pe studiul corpului uman, îndeosebi pe cel feminin. De asemenea el pictează flori, ca un soi de preambul la ceea ce avea să reprezinte carnaţia trupului feminin din lucrările sale. La 40 de ani călătoreşte la Roma. Acolo ia contact cu spaţiul Pompeiului unde studiază faimoasele decoraţii picturale ale romanilor din perioada antică.
Astfel revine iar la nostalgia execuţiei unui desen ce implică adevăratele canoane ale proporţiilor corpului uman, uzitate la mare cinste în perioada antică. După un scurt timp se îmbolnăneşte de reumatism, dar în ciuda acestui fapt nedorir, găseşte varii mijloace şi pictează în continuare cu mâinile înţepenite adesea de boală. După războiul ruso-prusac care îl afectează în mare măsură, datorită morţii amicului său Bazille, împreună cu prietenii săi impresionişti Sisley, Pissaro, Manet fondează o societate a artiştilor, care în 1874 expun pentru prima dată toţi patru, în manieră impresionistă. Apoi o călătorie în Italia face că aprofundeze din studiile renascentiştilor. Moare la vârsta de 78 de ani, rămânând în memoria iubitorilor de artă un pictor al splendorii corpului feminin.
Viorica Romaşcu
