Mănăstirea Saon se află la o distanţă de 11 kilometri spre Niculiţel, din localitatea Tulcea. Mănăstirea Saon a luat fiinţă sub stăpânirea otomană în anul 1846, prin plecarea unor călugari de la Mănăstirea Celic-Dere.
Cei veniţi la Saon au ridicat aici câteva chilii din chirpici şi un Paraclis ca metoc al Mănăstirii Celic-Dere. După revenirea Dobrogei la Patria-Mamă, Saonul împreună cu toate bisericile şi mănăstirile acestor locuri au trecut sub jurisdicţia Episcopiei Dunării de Jos, din Galaţi. Pentru o mai bună rânduială în viaţa mănăstirilor, Episcopul Iosif Gheorghian a strămutat la Saon şi pe ceilalţi călugări care se mai aflau la schitul Celicul de Jos. O dată cu acesta, Schitul Saon s-a separat cu totul de Mănăstirea Celic-Dere, devenind de sine stătător.
În acelaşi an, monahii de la Saon au construit din chirpici şi lemn actuala biserică veche cu hramul "Intrarea în Biserică a Maicii Domnului", care există şi astăzi, precum şi două corpuri de chilii, din care a mai ramas numai din rândul Paraclisului. Pictura murală a Paraclisului a fost realizată de fosta stareţă Maria Odudencu împreună cu maica Salomeea, catapeteasma fiind executată de C. Kipirlin în 1957. La 1 septembrie 1909, Episcopul Nifon a pus temelia bisericii celei noi, cu trei turle, zidită din piatră şi cărămidă, cu hramul "Acoperământul Maicii Domnului". Noua biserică este un edificiu în formă de cruce, construit din piatră şi cărămidă, cu trei turle mari, cea de pe naos fiind deschisă, luminată de şase ferestre înalte.
Celelalte două turle sunt aşezate pe pridvorul închis, în dreapta şi în stânga acestuia. Construcţia are şi un pridvor deschis, susţinut de două coloane mari, din zid de cărămida, aşezate în faţă. Pridvorul, de formă închisă, este pictat în interior, precum şi pe peretele exterior, dinspre apus. În interior, poate fi admirată pictura de pe bolta sfântului altar, de pe bolta mare şi din pronaos, executată de părintele Sofian. Din păcate, după anul 1957, marele duhovnic şi talentatul pictor de biserici, ajuns mai târziu stareţ la Mănăstirea Antim din Bucureşti, nu a reuşit să finalizeze împodobirea bisericii mari, fiind arestat, împreună cu ceilalţi membri ai "Rugului aprins".
La Mănăstirea Saon, în biserica mare, sunt adăpostite părticele din Moaştele Sfinţilor Vichente, Maxim Grecul, Inochentie mitropolitul, Epictet preotul şi Astion monahul, racla cu acestea fiind tot timpul expusă închinării pelerinilor. De asemenea, pelerinul poate admira aici bucăţi din veşmintele care au aparţinut Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, Cuvioasei Parascheva şi Sfântului Grigorie Decapolitul. În vitrina special amenajată pentru adăpostirea acestora se află şi o bucăţică din lemnul Sfintei Cruci. (A.M.)
