Am o prietena care de catva timp are o problema cu sotul ei. Ea este in concediu de maternitate de 9 luni si sotul ei de 3-4 luni a ramas somer. adica se descurca mai mult din banii de crestere a copilului si din ce ii mai ajuta parintii lui. parintii ei au o situatie materiala mai precara si nu ii pot ajuta. initial, dupa nasterea copilului, cam 4-5 luni , se intelegeau foarte bine, cel putin din cate ne povesteau si am vazut.
Din momentul in care a pierdut el job-ul au inceput problemele. Fiind amandoi stresati probabil din cauza datoriilor in care au intrat si pe care o sa le mai faca in acest timp, se cearta tot timpul, si marea problema este ca el ii spune ca s-a plictisit in casa si coboara in fata blocului la o bere cu baietii.
Asta se intampla aproape zilnic,dar nu este doar o bere ci mai multe si a inceput de la o vreme sa exageeze chiar ajungand acasa la 1-2 dimineata. sta in compania unor persoane nu prea de incredere si cam betivi. nu mai stie ce sa faca,e disperata ca se poate ca pe parcursul timpului relatia lor sa se destrame si nu stie unde se va ajunge.
Problema este ca ea a tot incercat sa fie si mai rea cu el, adica sa se supere pe el, sa nu ii vorbeasca cateva ore,asta dupa ce a incercat cu blandete(asta e adevarata ei fire)sa ii explice ca in timp nu o sa se mai iubeasca,s au o sa stea impreuna doar pentru copil si mai multe pe sentiment.
A incercat sa si planga,poate il sensibilizeaza,dar el vine acasa, spune ca ii pare rau dar a doua zi face acelasi lucru si tot asa…
S-a obisnuit cu ideea ca ea il iarta mereu si ca daca pleaca de la el nu are unde sa se duca cu copilul si nu cred ca o sa le fie bine. nu stie ce sa mai faca, cum sa se comporte cu el ca sa isi dea seama ca el greseste mult fata de ea si tot odata si fata de copil pentru ca nu prea ii place sa stea cu el. sau ii spune ca nu stie ce sa ii faca el copilului. as vrea un sfat pentru ea daca se poate,va rog mult. chiar e disperata… va multumesc!
o zi placuta!
Oana,
O să mă raportez la o singură propoziţie din mesajul tău, care de altfel este şi cea mai relevantă: “Am o prietenă care de câtva timp are o problemă cu soţul ei.”
Ei bine, atunci când cineva are nevoie de ajutor, e foarte important să-şi asume asta şi să-l solicite şi, evident, să fie dispus să depună un efort pentru a rezolva problema. Este o vorbă în popor care exprimă foarte bine acest aspect: „Bine cu de-a sila nu se poate.”
În acest moment, tu eşti cea care mi s-a adresat şi ţie am să-ţi răspund, astfel că propoziţia aceea devine: „Am o problemă cu starea pe care o trezeşte în mine relaţia prietenei mele cu soţul ei.”
Şi de fapt este o întrebare pentru tine Oana.
Ce trezeşte in tine această problemă a prietenei tale? Ce temeri inconştiente ţi-a atins? Ce anume a generat în tine această situţie, astfel încât să fii atât de motivată să faci tu ceva pentru ea? Atunci când stai de vorbă cu prietena ta despre relaţia ei simţi că…..(???) şi ai vrea să….(???).
Răspunde-ţi la aceste întrebări şi află ce îţi comunică despre tine şi despre raportarea ta la o relaţie de cuplu.
Cât despre prietena ta, ai putea să o întrebi pe ea în ce fel ar avea nevoie să-i fi alături. Ce se aşteaptă ea de la tine în acest moment? În ce fel şi-ar dori ea să o susţii? Ea ştie cel mai bine ce nevoi are şi pentru ce fel de metode de îmbunătăţire a situaţiei manifestă receptivitate şi se simte pregătită în acest moment. În felul ăsta chiar te va simţi aproape şi chiar te va simţi atentă la nevoile ei şi la propria ei individualitate.
Noi avem în interirorul nostru toate resursele şi toate răspunsurile care ne sunt necesare pentru a face faţă diverselor momente grele din viaţă. Însă de multe ori pentru a le activa avem nevoie să ştim că e cineva care ne susţine, care ne încurajează, care e acolo pentru noi să ne asculte ca să ne limpezim gândurile şi sufletul, spre a putea apoi să vedem singuri.
Nu avem nevoie de cineva care să facă treaba în locul nostru, asta ne menţine în starea de copil, nu ne ajută să creştem. Însă avem nevoie să ştim că e cineva acolo undeva pentru noi care să ne fie alături, care să ne întindă o mână când cădem sau să ne aducă aminte că putem să ne ridicăm. Pentru că drumul de la sol la verticală tot noi îl facem:)
