Inainte de nuntă, inevitabilul se produce: întâlnirea părinţilor. Si tu ca, te stresezi cu câteva săptămâni înainte: oare o să se înţeleagă, oare o să fie de acord cu împarţirea cheltuielilor, oare o să aibă « pretenţii » asemănătoare?
Si multe alte întrebări care nu te lasă să dormi liniştit (ă). Problema devine şi mai serioasă când părinţii provin din oraşe şi medii diferite, având alte păreri şi idei, care de cele mai multe ori sunt contradictorii: unii vor formaţie, alţii DJ, unii vor sticle de 0,5 sau 1L, alţii de 2 L ca e mai economic, unii vor ca apertivele să fie aduse când vin invitaţii, alţi vor să fie puse pe masă. Incepe treptat să te ia durerea de cap şi nu-ţi rămâne decât să mediezi un potenţial război de idei.
După ce o astfel de întâlnire ia sfârşit, ai nevoie garantat de un concediu ca să te relaxezi.Iată cum mă asteptam eu să fie întâlnirea şi ce probleme îmi făceam mai ales că auzisesm că mai peste tot, astfel de întâlniri s-au terminat cu certuri şi reproşuri.
Asa că a început stresul : cum oare o să reuşesc să-i împac pe toţi şi să evit un eventual război înainte de nuntă? Eram la mijloc, pe de o parte ţineam cu ai mei, ca doar ei m-au crescut şi ştii cum e la tine în zonă în legătură cu ce înseamnă o nuntă, pe de altă parte nu vrei ca părinţii lui să se supere şi vrei să înţeleagă de ce să facem asa sau altfel, pe de o altă parte şi eu încerc să-i conving pe ai mei de unele schimbari într-ale tradiţiei.
Să mai schimbăm pe ici pe colo, vorba lui Caragiale. La toate astea se adaugă cazul doi : părinţi din zone diferite şi cu alte obiceiuri: nuntă mare, nuntă mică, plătim hotelul, nu-l plătim, închiriem autocar, nu închiriem, etc. Incepe iarăşi să mă doară capul.
Haideţi să vă spun acum cum s-a desfăşurat întâlnirea. Ei se mai cunoşteau, se mi văzuseră, dar stiţi cum e, la chestiuni finaciare şi la idei diferite, fiecare se aprinde. Aşa că am plecat acasă cu părinţii lui să-i întâlnească pe ai mei.
M-am frământat tot drumul. Nu voiam ca o potenţială ceartă să strice relaţiile dintre ei şi dintre noi. Ajunşi acasă, toate bune şi frumoase, a doua zi la fel, a treia zi la fel. Era o atmosfera ceva de genul: Nuntă? Ce nuntă? Cine se căsătoreşte?
Parcă devenise subit tacit acest subiect. Nimeni nu a adus nunta în discuţie. Se discuta despre orice altceva, numai de nuntă nu.
Asa că bineînţeles, toate grijile mele şi ideile mele prevestitoare de o catastrofă s-au evaporat. Si aşa am scăpat şi de o potenţială discuţie: „A, păi ai lui/ai ei, nu au vrut să se întâlnească, să discutăm şi noi asa ca oamenii, să vedem ce aduce unul, ce face altul!”.
Noi, copiii, ne-am făcut datoria de a-i pune faţă în faţă. De acum să se descurce: sunt majori şi vaccinaţi.
