Este evident că ultimele alegeri au fost o mahala. O mare parte dintre voturi au fost aranjate. Oameni plătiţi, sau cointeresaţi, au votat de mai multe ori în diverse moduri ilegale. Alte fraude sau făcut în interiorul secţiilor şi după terminarea procesului electoral.
Media înfăţişează pe larg toate aceste încălcări ale legii, dovezile sunt evidente şi tot la fel de evident este faptul că nimic nu se va întâmpla. Nimeni nu va fi pedepsit pentru că toţi, sau aproape toţi, au greşit. Mă refer la formaţiunile politice mari şi cu organizaţii robuste în teritoriu.
Votul în România se dovedeşte după ultimele rânduri de alegeri, a devenit din ce în ce mai mult o competiţie între lideri locali, mai cu seamă din mediul rural, o competiţie a furturilor. Din păcate, în funcţie de procentele obţinute, sunt evidenţiaţi tocmai cei care au furat mai mult, cei care au investit mai mult. Ei vor fi, în continuare, invitaţi în fruntea bucatelor şi tot pe ei vor pune baza cei care se vor lupta pentru prezidenţiale,la toamnă. S-ar putea spune că aşa s-a întâmplat în România mereu şi cine a mai deschis o carte, vreodată, ştie asta.
Doar că timpul a mai trecut, noi suntem membrii deplini ai lumii civilizate şi fraudele electorale în loc să se diminueze, să constituie excepţii, s-au extins. Ele au devenit o componentă principală a procesului electoral.
Faţă de această situaţie nefastă pentru prezentul şi viitorul ţării par să nu existe remedii. Legea nu există. Toate dosarele penale care se întocmesc rămân prin sertare. Baronii locali au toate şansele să-şi continue furturile pentru că numai cu bani furaţi au putut ei să îşi servească partidul.
Până la urmă cetăţeanul normal trăieşte cu sentimentul că votul lui nici nu mai contează, din moment ce autocare pline fac turul judeţelor şi, după alegeri se schimbă sacii cu buletinele normale cu sacii „buni”. Nu as insista să descriu o situaţie pe care o cunoaştem cu toţii.
O fi o soluţie? În mod normal, doar preşedintele poate interveni pentru a curma aceste rele, dacă nu cumva şi-o fi băgat şi el degetele în dulceaţă vreodată.
Horia Tabacu
