Mânăstirea Putna este aşezată la 72 de kilometri de Cetatea de Scaun a Sucevei. Este prima şi cea mai importantă ctitorie a Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare. La data de 4 iulie 1466, Voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt alege locul pe care va fi zidită Biserica Mânăstirii Putna, trăgând cu arcul de pe Dealul Crucii.
Şase zile mai târziu, la 10 iulie 1466, conform Letopiseţelor putnene, se începe zidirea Bisericii Mânăstirii Putna, care va fi terminată în anul 1469. S-au construit mai apoi Casa Domnească (1473), chiliile, zidul de apărare cu turnurile aferente şi Turnul Tezaurului, lucrările finalizându-se în anul 1481. Tot aici va fi înmormântat domnitorul Ştefan cel Mare. De-a lungul veacurilor, Mânăstirea Putna a trecut prin numeroase năvăliri şi ocupaţii străine, cutremure, dar care n-au putut întrerupe desfăşurarea vieţii monahale. Intrarea în incinta Mânăstirii Putna se face pe sub arcul boltit al unui turn compus din parter şi etaj, pe a cărui faţadă estică se află stema Moldovei datată cu anul 1471. Turnul a fost zidit în anul 1757, în vremea domnitorului Constantin Racoviţă.
Deoarece poetul Mihai Eminescu împreună cu Ioan Slavici şi cu alţi participanţi la Marea Serbare de la Putna, din august 1871, au înnoptat în acele zile în sala de la etaj, această construcţie se numeste „Turnul Eminescu". Tot pe latura de est este situat şi Turnul clopotniţei construit în anul 1882. Pe latura sudică a incintei se află Casa Domnească ridicată între anii 1982-1988, pe temeliile celei vechi, distrusă de habsburgi. Singura clădire rămasă din vremea Sfântului Voievod Ştefan este Turnul Tezaurului, a cărui construcţie a fost terminată în anul 1481. În el au fost adăpostite, în vremi de tulburare, odoarele acestui sfânt locaş.
Biserica originală a suferit mari modificări în perioada 1653-1662. S-au păstrat însă liniile arhitectonice iniţiale, specifice stilului moldovenesc, fiind alcătuită din cinci încăperi: pridvor, pronaos, gropniţă, naos şi altar. Se regăsesc astfel reunite elemente de arhitectură bizantine, gotice şi renascentiste. Distrusă în timpul luptelor pentru domnie dintre Vasile Lupu şi Gheorghe Ştefan, pictura originală s-a încercat a se reface abia în secolele XVIII-XIX când s-au zugrăvit în pridvor câteva chipuri de sfinţi. Dorinţa de a reda Putnei strălucirea de odinioară, când era cu aur poleită zugrăveala, a început să prindă contur abia în anul 1972, când mitropolitul de atunci, Iustin Moisescu, a binecuvântat proiectul de refacere a picturii din biserica mare a mânăstirii, pe baza unui plan iconografic.
Fii ai Bucovinei, pictori de categoria I, cu numeroase lucrări în ţară şi străinătate, fraţii Mihail şi Gavril Moroşan au împodobit biserica cu frumoase chipuri, scene şi compoziţii pe fondul foiţei de aur. Stilul neobizantin, cu acorduri cromatice deosebite, compoziţiile inedite, sunt câteva din caracteristicile noii picturi. Executat de meşteri locali din porunca şi cu osteneala mitropolitului Iacob Putneanul, iconostasul este sculptat în stil baroc târziu. Muzeul Mânăstirii Putna este poate cel mai bogat şi valoros din ţară, păstrând multe obiecte de la Ştefan cel Mare, mânăstirea fiind renumită prin tezaurul său de broderii, ţesături, manuscrise, argintărie, obiecte de cult. (A.M.)
