Un alt turneu al unui artist străin care a lăsat urme adânci la Bucureşti, mai ales în cartierele mărginaşe, a fost cel întreprins în 1958 de actorul şi cântăreţul indian Raj Kapoor, protagonistul filmului "Articolul 420".
Raj Kapoor a apărut şi la noua televiziune – care emitea din 1957 – şi a înregistrat un disc la Electrecord cu piesa "Avaramu" din coloana sonoră a filmului. Pe canavaua acestuia, lăutarii au dat la iveală o manea care s-a cântat apoi ani de zile prin bodegile de la periferie: "Pe Şoseaua Colentina, trece Rita cu maşina". În anii 1959–60–61 nu era "politic" să ai automobil. Omul bine cotat avea motocicletă şi magnetofon Tesla cehoslovac. Motocicleta cea mai şic era importată din RDG, MZ, de 250 cm3, şi Jawa (cehoslovacă). Mai existau Zundapp şi BMW, unele cu ataş, dar acelea erau din timpul sau dinaintea războiului. La sfârşit de săptămână, bucureştenii cu motociclete plecau împreună cu soţiile sau cu prietenele spre Snagov, Mogoşoaia, Pădurea Pustnicul sau pe Valea Prahovei.
La petrecerile date în apartamente particulare, sâmbătă seara, magnetofonul era un simbol de modernitate şi înlesnire. În anturaje mai modeste, cu acelaşi prilej, se puneau la patefon discuri cu Dorina Drăghici, Nicu Stoenescu, Ioana Radu sau Mia Braia. După discuri de patefon dansau şi elevii din ultimele clase de liceu atunci când mergeau în excursie la munte, "şcolile medii" având patefon în dotare. În fostul local "Modern" aflat în capătul dinspre Calea Victoriei al fostei străzi Sărindar s-a deschis în 1958 restaurantul "Berlin", cu specific culinar german, decorat de către un arhitect din Republica Democrată Germană. La etaj exista un bar cu taburete înalte, unde berea blondă Radeberger, îmbuteliată în sticle de o jumătate de litru, era servita în sonde.
Multe dintre restaurantele bucureştene fuseseră rebotezate: Capşa devenise "Bucureşti", de pildă. Athenee Palace îşi păstrase însă hramul şi-l păstrase şi pe Petrică Johnson, barmanul de culoare de pe vremuri. La Capşa (tot aşa îi zicea lumea) şi la Athenee Palace venea noua elită intelectuală fidelă regimului, aflată la loc de cinste între privilegiaţi. În cele două braserii mai puteau fi văzuţi şi scriitori interbelici străini de graţiile noului regim, precum poetul Ion Barbu, sau Păstorel Teodoreanu. Acesta din urmă, puţin grizat, într-o seară, ieşind de la Athenee Palace, a scos o bancnotă de cinci lei vrând să i-o dea portarului – credea el – galonat şi plin de fireturi, cu rugămintea: "Adu-mi, te rog, un taxi." Poetul îl confundase pe portar cu un amiral venit la o recepţie. Indignat, acesta şi-a declinat identitatea, ameninţându-l cu arestarea pe poet. "Atunci, adu-mi un vapor".
În apropiere de Athenee Palace, pe locul actualului Hotel Bucureşti, într-un imobil prăbuşit la cutremurul din 1977, îşi continua existenţa, la parter şi la primul etaj, Cofetăria Nestor, rebotezată "Victoria". La etaj, cofetăria avea aspectul unei braserii elegante. O frecventau domni de pe vremuri, cu părul alb sau grizonat, îmbrăcaţi pedant, unii arborând batista la buzunarul de la piept al hainei. Aici se serveau café-frapé şi Mazagrin, cu paiul lipit de sticla brumată a sondei, bere germană, vermut italian, coniac indigen, citron pressé şi oranjadă… Specialităţile de cofetărie erau pregătite după reţete vechi, adesea de către aceiaşi oameni din epoca anterioară instaurării comunismului.
Se serveau la "Nestor" profiterol, tort şi merengue-glacé, îngheţată simplă ori asortată cu frişcă şi "langue de chat", Coube-Jacques, Krantz, Joffre, Parfait Marechal, prăjituri "Bibescu", cărora ulterior li s-a spus "Tosca", pricomigdale, alune de pădure pudrate fin cu sare, cafea turcească şi cafea-filtru. La parter, pe lângă bomboanele cu vişine trase în ciocolată şi fructele confiate, se vindeau, în cutii, fondante… O braserie cu scaune înalte împrejurul barului fusese deschisă la parterul unui bloc interbelic de pe Bulevardul Nicolae Bălcescu – noua denumire – care se învecina cu Biserica Boteanu. Întrucât veneau studenţi de culoare, nu puţini în Bucureştiul epocii, i s-a spus "Katanga", porecla substituindu-i numele. D.D.
