Jan Vermeer s-a născut la sfârşitul anului 1632 în oraşul Delft al Ţărilor de Jos. Din păcate, biografia artistului s-a dovedit a fi destul de săracă în informaţiile asupra detaliilor din destinul său. Vermeer se trage din neamul unor afacerişti nu tocmai cinstiţi.
Tatăl său ajunge în cele din urmă negustor de obiecte de artă şi în acelaşi timp şi proprietarul unui han. Copilul Vermeer dă semne de talent în ale artelor picturale, iar, drept urmare, părinţii decid să-l facă pictor, pictura fiind considerată o muncă decentă. Cititul şi scrisul le învaţă la şcoala din apropiere, la începutul anilor 1640 studiază la academia condusă de pictorul catolic Rietwijk, dar nu se cunoaşte unde a terminat cei şase ani de studiu obligatoriu, ca să poată deveni în 1653 membru al ghildei „Sfântul Luca”. După moartea tatălui său, Vermeer se însoară cu Catharina Bolnes, cu mult mai bogată decât el. Iar pentru a se acorda perfect cu cerinţele familiei acesteia, trece de la tagma protestanţilor în cea a catolicilor.
După primirea sa în rândurile ghildei „Sfântul Luca din Delft”, Vermeer va fi ales, începând cu 1662, staroste şi substaroste al breslei în repetate rânduri. Însă viaţa în Delft, oraş cu precădere protestant, nu va fi uşoară pentru artist. Catolicii nu aveau dreptul să deţină funcţii publice şi erau constrânşi să locuiască într-un singur cartier al oraşului. Crăciunul îl sărbătoreau în capele ascunse în clădiri laice, special amenajate pentru acest eveniment. Pictorul şi soţia sa se vor muta, după câţiva ani de la căsătorie, în casa mamei Catharinei, care-i va sprijini financiar până la sfârşitul vieţii. Din păcate, statutul de artist la vremea aceea nu permitea o îmbogăţire spectaculoasă, motiv pentru care Vermeer continuă negoţul cu artă, început de tatăl său. Astfel, devine şi proprietarul hanului, dar nu poate să facă din aceasta o afacere prosperă şi dă faliment. Îngrijorat, pentru că avea de întreţinut o familie care număra 11 copii, face o febră puternică şi moare.
Este înmormântat pe 15 decembrie 1675 la Biserica Veche din Delft, iar multe dintre tablourile sale vor fi vândute de Catharina, pentru a putea face faţă situaţiei materiale critice în care rămăsese împreună cu copiii. Vermeer a pictat în jur de 40 de tablouri. În afară de cele câteva tablouri, care reliefează scene biblice ( ex. „Hristos în casa Martei şi a Mariei”), sau mitologice (ex. „Diana înconjurată de nimfe”), Vermeer îşi îndreaptă interesul spre pictura intimă, pictând scene din viaţa cotidiană, în interioare laice, ridicând acest gen pe culmi nemaiatinse până atunci. În plus, modul deosebit în care se serveşte de lumină constituie o altă caracteristică a artei lui Vermeer, absolut unică.
Viorica Romaşcu
