S-a mai întâmplat, se întâmplă şi se va mai întâmpla: profesorii, nemulţumiţi de salariile de mizerie pe care le primesc, de presiunile la care sunt supuşi prin recenta rectificare bugetară, ameninţă cu greva. Imediat, apare răspunsul: vă răzbunaţi pe elevi! Aşa a fost, este şi va fi. Prinşi între ciocanul unor venituri neîndestulătoare şi nicovala datoriei pe care o au faţă de cei din bănci, dascălii sunt şi sărăciţi, dar şi arătaţi cu degetul, umiliţi.
Am aflat, zilele trecute, de la primarul unei comune, că, de la începutul acestui an şi până în prezent, profesorii din respectiva localitate nu şi-au primit niciodată integral salariile. Ce se va întâmpla de acum încolo, când sunt bani mai puţini? Nu mai vorbim de nedecontarea banilor de navetă, de dispariţia, pe alocuri, a salariilor de merit, dar şi de perspectiva sumbră a reducerii numărului de catedre sau a creşterii normei didactice, în condiţiile anunţatei îngheţări a salariilor.
Guvernul îşi face scut din elevii care n-ar trebui să fie expuşi unor astfel de întâmplări perturbatoare, precum greva celor de la catedră. Dar ei, guvernanţii, nu-şi găsesc nicio vină. Nici că au promis, ştiind că mint, nici că ordonanţele de urgenţă din ultima vreme au lovit, rând pe rând, cu prioritate calculată parcă, dăscălimea.
Continuă războiul Guvernului cu Şcoala, ceea ce este un adevărat semnal de criză. Dar e vorba, mai ales, de o criză morală a societăţii noastre, în care nu există un cod de onoare care să-i pedepsească pe cei care nu-şi respectă cuvântul dat, care sfidează un domeniu sensibil, dar nu fac altceva decât să petreacă în văzul naţiunii, irosind cu nonşalanţă banul public. Această atitudine iresponsabilă doare. Dar nu-i doare pe guvernanţi. Asta este, cu adevărat, grav.
Hanibal Giurgescu
