Suntem tot la Casa Frieda, în buricul Sibiului, aproape de Bufnita, unde se mănâncă supă gulaş ca la mama lui, aproape de fostul Bulevard, care a devenit Continental Forum, aproape de biblioteca ASTRA, care pare mai mândră ca oricând.
La Frieda, de fapt la dom- Mitică, printre ciocolatii cu mustăţile pe oală şi neveste cu fuste până-n pământ, de astă dată, boemii vorbesc despre „Tratatul de erotică” al lui Cydonius, neuitând să-l mai pomenească pe Emil Brumaru, doctorul moldovean care scria ,,În zori, la butoiul cu spermă, stau singur, beau whiskey şi plâng”, dar şi minunatele versuri din…
Bocet de adult
„Casa nu mai are sobă/ Nici hainele garderobă.
Fluturi explodaţi în sos/ Mi-au întors viaţa pe dos.
Căci nimic nu mă consolă:/ Geaba melci umpluţi la rolă,
Geaba îngeri ce-mi perfir/ Rouă ca pe-un chilipir,
Geaba chiar femeia goală/ Şi-n gură cu o portocalăş
La treizeici şi cinci de ani/ Stau şi plâng printre motani.”
Şi aşa am ajuns iar la Cydonius, cel ascuns de fapt de după un cognomen, care apare mănuşă lângă versurile mirifice ale lui Brumaru ori Baltazar pe care-l aminteam de cu ieri…
Unde e femeia de-altădată?
„Dar unde e femeia de-altădată?/ Plimbându-se alene prin odaie,
învăluită în cearceafuri mov/ După o baie-n lapte, la copaie,
Amantul aşteptând să intre la alcov/ Dar unde e femeia cu ţâţele de fată?
Dar unde e femeia de mai an? Naivă ca Eva cu suflet de jar
Doar p… ă mirosind a crin,/ Doar buze de hiacint şi de moar,
Iubitu-şi pritocind ca vechiul vin,/ Dar unde e femeia ce mângâie alean?
Dar unde e femeia de anţărţi? Cetind romanţuri la umbră în grădină,
Visând amantul cu suflet de tumult,/ învăluit în văluri de lumină,
Frumosul- Făt ce dintr-un sor s-a smult/ Dar unde e femeia din coalele de cărţi?
Dar unde e femeia de mai an?/ Cu jartiere roz la subsuori de coapse
Cu-obraznice împunsături de buci,/ Ce-amanţii din mulţime şi-i descoase/
şi-i întărâtă ca pe-o ceată de haiduci, Dar unde e femeia de can-can?
Dar unde e femeia dealtădat?/ Tăcută şi trufaşă afară la plimbat,
Curvă cinstită, amantă nesătulă, ce nici n-aşteaptă să o întinzi la pat
Amarnică şi gureşă de p… ă,/ Dar unde e femeia din alt leat?”
Mie mi se pare că Cydonius are o vorbă poetică deşucheată pe alocuri, că prea spune pe şleau vorbe dure din popor, cu care şi Creangă ne-a obişnuit, dar care într-o poemă erotică prind bine şi cui nu-i convine s-o lase în pace. Dar „Tratatul de erotică” al lui a avut un tiraj bun, care s-a epuizat şi care, poate, va mai pluti în alte ediţii prin librării.
Valentin Leahu
