Percepţia constă într-o cunoaştere a obiectelor şi fenomenelor în integritatea lor , în momentul în care ele acţionează asupra organelor senzoriale. Alături de senzaţie şi reprezentare, percepţia repreprezintă unul din procesele psihice de bază ale sistemului psihic uman.
Teoria spiritualistă
Suntem toţi creaţii ale lui Dumnezeu. Dincolo de latura materială a vieţii noastre, există o latură spiritual, care ne dă o anumită dimensiune existenţială. Lumea în care trăim, este o lume cu predilecţie materialistă şi prin urmare :,,Gândesc deci exist” reprezintă mai mult decât o afirmaţie a lui Renes Descartes. Mulţi din semenii noştri, au anumite tipuri de conexiuni la ,,conştiinţa universală”. Nu trebuie să fi ascet sau mistic pentru a crede în ceva sau în cineva. Credinţa o ai sau nu şi este o atitudine nu o stare.
Teoria evoluţionistă
Comform acestei teorii, suntem purtătorii unui bagaj genetic şi adaptarea este cea care face diferenţa pe scara evoluţiei. Proiectul ,,Genomului uman”, reprezintă unul din cele mai importante proiecte ale umanităţii. Biologia face eforturi să demonstreze aportul genetic maximal în evoluţia noastră. Nu doar genele sunt determinante pentru evoluţia noastră, ci mediul şi mai ales educaţia, care ne permit adaptarea la nou. Suntem prin definiţie maşini de fabricat proteine, acestea fiind la baza creaţiei celulare. Modul în care se produce această creaţie de celule, are la bază un element care a fost mai puţin vehiculat şi anume percepţia. Interacţiunea cu mediul este cea care duce la selecţia programului genetic, care urmează să fie rulat în existenţa noastră.
Sunt cunoscute studiile făcute pe mai mulţi fraţi gemeni, care s-au născut, au crescut şi au fost educaţi în acelaşi loc . În aceste cazuri, nu sunt puţine exemplele în care unul dintre fraţi a reuşit în viaţă iar celălalt este un infractor notoriu. Percepţia situaţiilor din mediu, este cea care face diferenţa în aceste cazuri şi este cea care ordonă un anumit tip de program genetic. Între percepţie şi mişcare există o stânsă legătură. Putem înţelege percepţia şi ca o unitate de conştientizare a informaţiilor din mediu, acest lucru făcându-se pe baza acumulărilor până la acel moment al confruntării cu situaţia.
Dorinţa noastră ca specie a fost să dominăm natura, dar acum luptăm să integrăm natura în viaţa noastră cât mai mult posibil. Se pare că percepţia viitorului nesigur la nivel planetar, ne face să fim mai precauţi cu modelele existenţiale utilizate până în prezent.
Percepţia rămâne o constantă foarte importantă a sistemului psihic uman şi face parte integrală din biologia creaţiei umane.
Psiholog
Dragotoiu Adrian
