Nici nu s-au stins bine dezbaterile din presă asupra Legii nr. 298 din 2008, denumită convenţional ”Legea Big Brother” şi iată că domnul Cătălin Predoiu se grăbeşte să propună încă o lege menită să sporească monitorizarea utilizării internetului. Textul proiectului de lege a fost afişat pe site-ul Ministerului Justiţiei şi Tot Mai Reduselor Libertăţi Cetăţeneşti la data de 29.04.2009, solicitându-se observaţii până la data de 28 mai 2009.
Acest proiect de lege ar urma să modifice dispoziţiile unor articole ale legii nr. 161/2003 şi să adauge unele texte noi.
Proiectul de lege prevede incriminarea mai multor fapte comise prin utilizarea internetului, vizându-i pe cei care publică ziare online sau bloguri, postează pe forumuri sau folosesc chat-ul, posedă sau administrează site-uri de internet ori pur şi simplu accesează unele pagini şi anume:
Accesarea de materiale pornografice cu minori
”Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă accesarea, fără drept, de materiale pornografice cu minori, prin intermediul sistemelor informatice sau altor mijloace de comunicaţii electronice.”
Distribuirea sau punerea la dispoziţia publicului de materiale rasiste sau xenofobe
”(1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă distribuirea sau punerea la dispoziţia publicului, în orice mod, prin intermediul unui sistem informatic, de materiale rasiste şi xenofobe.
(2) Tentativa se pedepseşte.”
Ameninţarea din motive de discriminare
”Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani ameninţarea unei persoane sau a unui grup de persoane, prin intermediul unui sistem informatic, cu săvârşirea unei infracţiuni pentru care maximul pedepsei prevăzute de lege este închisoarea de cel puţin 5 ani, pe motiv de rasă, culoare, ascendenţă sau origine naţională ori etnică, sau în considerarea religiei dacă aceasta este folosită ca pretext pentru oricare dintre motivele arătate.”
Negarea, minimalizarea, aprobarea sau justificarea genocidului sau altor crime contra umanităţii
”(1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani distribuirea sau punerea la dispoziţia publicului, în orice mod, prin intermediul unui sistem informatic, de materiale ce neagă, minimalizează în mod evident, aprobă sau justifică genocidul sau crimele împotriva umanităţii, astfel cum sunt definite în dreptul internaţional şi recunoscute ca atare printr-o hotărâre definitivă a Tribunalului Militar Internaţional înfiinţat prin Acordul de la Londra, la data de 18 aprilie 1945 sau a oricărui alt tribunal penal internaţional înfiinţat prin instrumente internaţionale relevante şi a căror competenţă a fost recunoscută de statul român.
(2) Tentativa se pedepseşte.”
Proiectul de lege ridică mai multe semne de întrebare, atât în privinţa opţiunii de incriminare a unor fapte prin lege specială, nu prin Codul penal, cât şi cu privire la conţinutul noilor infracţiuni.
Fiind vorba despre incriminarea unor noi fapte, logic şi raţional ar fi fost ca acestea să fie incluse în proiectul noului Cod penal, a cărui dezbatere în Parlament este în curs de desfăşurare. O asemenea soluţie ar fi oportună deoarece proiectul codului penal conţine infracţiuni similare sau conexe.
Articolul 204 al proiectului noului Cod penal prevede infracţiunea de ameninţare, care se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. Normal ar fi fost ca ameninţarea din motive discriminatorii să fie prevăzută în acelaşi articol, ca formă agravată.
Articolul 366 din proiectul noului Cod penal prevede infracţiunea de ”Incitare la ură sau discriminare” împotriva unei categorii de persoane. Prin urmare, infracţiunea nou propusă ar fi fost normal să fie inclusă tot în codul penal, după articolul 306 ori în cadrul acestui articol, ca alineat nou.
Articolul 372 al proiectului noului Cod penal prevede infracţiunea de ”Pornografia infantilă”, cu următorul conţinut:
”(1) Producerea, expunerea sau distribuirea, în orice mod, precum şi deţinerea în vederea expunerii sau distribuirii de materiale pornografice cu minori, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
(2) Dacă faptele prevăzute în alineatul precedent au fost săvârşite printr-un sistem informatic sau alt mijloc de stocare a datelor informatice, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani.”
În aceste condiţii, noua infracţiune privitoare la accesarea de materiale pornografice nu se justifică să fie reglementată într-o lege specială, ci ar trebui inclusă în art. 372 din noul Cod penal. Insă aici este discutabilă însăşi oportunitatea incriminării simplei accesări, chiar întâmplătoare, a unui site care conţine pornografie infantilă, fără descărcarea şi deţinerea unor materiale pornografice cu minori.
În fine, infracţiunea de apologie a infracţiunilor de genocid sau a altor infracţiuni contra umanităţii îşi are şi ea locul potrivit în noul Cod penal, în cadrul sau după infracţiunea de ”Instigare publică” prevăzută în art. 366, după modelul reglementării cuprinse în articolul 324 alineatul ultim al Codului penal actual.
În afară de aceste prime observaţii, conţinutul noilor infracţiuni propuse merită şi o examinare mai atentă, pentru că el este şi susceptibil de interpretări care ar putea duce la abuzuri contra libertăţiii de exprimare.
În opinia noastră, adoptarea prin lege specială a unor incriminări paralele sau conexe celor din Codul penal nu are nici o justificare raţională din punct de vedere juridic, fiind de natură să amplifice în continuare hăţisul legislativ, în loc să se profite de elaborarea noului Cod penal pentru simplificarea legislaţiei.
Care să fie atunci raţiunea acestui nou proiect de lege, aparent ilogic, al ministrului Justiţiei?
Credem că raţiunea nemărturisită este viclenia celor care au întocmit noul proiect de lege, întrucât acesta nu vizează doar incriminarea unor fapte comise prin internet, ci şi punerea la dispoziţia autorităţilor în cel mai scurt timp posibil a unui nou instrument juridic pentru monitorizarea cetăţenilor.
Astfel, proiectul cuprinde şi alte dispoziţii, între care următoarea:
„(1) Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constituie şi actualizează baze de date privind criminalitatea informatică. Condiţiile de constituire şi actualizare a bazei de date vor fi reglementate prin ordin comun al Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale şi al Ministerului Administraţiei şi Internelor, în termen de 45 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului proiect de lege.” (corect trebuia să se spună: ”de la intrarea în vigoarea a prezentei legi”, dar de, la specialiştii Ministerului Justiţiei merge oricum).
Dacă noile infracţiuni ar fi prevăzute în Codul penal, ele ar urma să intre în vigoare peste circa 1- 2 ani, când va intra în vigoare codul. Însă dacă vor fi cuprinse într-o lege specială, aceste dispoziţii vor intra în vigoare la 3 zile după publicarea noii legi în Monitorul Oficial. Tot atunci vor intra în vigoare normele care abilitează instituţiile susmenţionate să-şi constituie şi actualizeze bazele de date privind criminalitatea informatică.
Dispoziţiile respective se vor aplica în mod coroborat cu cele ale Legii nr. 298 din 2008. Mai precis, bazele de date privind criminalitatea informatică ale instituţiilor menţionate vor fi create pe baza datelor stocate de providerii de internet.
Însă în legătură cu aceste aspecte am avea unele nelămuriri: dacă e firesc să deţină astfel de baze de date Ministerul de Interne şi Parchetul, e mai greu de înţeles ce justificare ar avea crearea de baze de date de acest fel la Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, Serviciul Român de Informaţii, şi Serviciul de Informaţii Externe. Intră în obiectul de activitate al acestor instituţii monitorizarea traficului pe internet al cetăţenilor României? Sau domnul Predoiu tocmai aceasta doreşte să legitimeze pentru viitor?
Şi de ce temeiul şi modul de constituire al bazelor de date să fie decis prin ordinul a doi miniştri, în mod netransparent, iar nu prin lege?
În fine, de ce Legea nr. 105 din 2009 a fost adoptată de Parlament aproape fără nici o dezbatere?
V. Stănescu
