Basilica Sainte Clotilde este prima biserică pariziană construită în secolul al XIX-lea în stil ogival, neogotic, fiind inaugurată la data de 30 noiembrie 1857, după 12 ani de la începerea lucrărilor.
Proiectul prinde viaţă după şedinta Consiliului Municipal din 16 februarie 1827 în care s-a decis construirea unei biserici, dedicată Sfântului Charles. Impunătorul aşezământ este făcut din piatră adusă din cariera de la Chatillon-sur-Seine din Bourgogne. Basilica are forma unei cruci latine, având o lungime de 96 de metri şi o lăţime de 39 de metri, iar cele două magnifice flancuri măsoară 70 de metri de la sol. Bazilica este situată în cel de-al şaptelea arondisment al Parisului şi este dedicată atât Sfintei Clotildei cât şi Sfintei Valerie, fecioara şi martira din Limoges.
Se găsesc aici o serie de sculpturi ce poartă semnătura sculptorului Guillaume, reprezentând convertirea sfintei Valerie, condamnarea sa la moarte, decapitarea şi apariţia Sfântului Marţial. Interiorul este luminos dar sobru, cu vitralii splendide ale maestrului sticlar Thibaut, cu picturi de Lenepveu şi sculpturi de Pradier şi Duret. Edificiul domină scuarul Samuel-Rousseau. Remarcabilă prin calitatea timbrală, orga este unul dintre cele mai bune instrumente care au ieşit din atelierele lui Aristide Cavaille-Coll.
Cesar Franck a fost primul organist titular iar la inaugurarea care a avut loc la 19 decembrie 1859, cu concursul lui Louis Lefebure-Wely, a interpretat finala sa în si bemol si Preludiul şi Fuga în si minor de J.S. Bach. Romanticul Franz Liszt se oprea de fiecare dată la Sainte Clotilde atunci când ajungea la Paris, pentru a-l asculta pe Cesar Franck interpretându-i noile compoziţii. Aceasta este Catedrala Sainte Clotilde din Paris, loc în care se aude adesea sunetul inegalabil al muzicii clasice, dublat de frumuseţea goticului târziu ce caracterizează acest edificiu. (A.M.)
