Cunoscut în tradiţia chineză ca un regulator al temperaturii corpului şi apreciat drept leac universal, este folosit în tratarea mai multor afecţiuni. Numele de măghiran este de provenienţă arabă şi înseamnă „cel fără de asemănare”, la egipteni planta era cultivată ca vlăstar al lui Osiris, iar în Grecia Antică, se ştie că femeile îl sădeau pe mormintele celor dragi, pentru ca sufletul celor plecaţi dintre cei vii, să se liniştească şi să nu găsească drumul spre sălaşul zeilor.
În ţara noastră, mai ales în medicina populară era considerat un simbol al fertilităţii şi, de aceea, în ziua nunţii, în anumite zone, mirii purtau pe cap câte o cununiţă din flori de măghiran. Acelaşi obicei se mai regăseşte şi în culturile altor popoare.
În prezent, sunt cunoscute calităţile acestei plante în tulburările digestive, balonări şi crampe stomacale. Opărit în puţină apă, acţionează ca un puternic stimulent şi energizant asupra funcţiilor vezicii urinare, iar consumarea zilnică a ceaiului de măghiran, conduce la întărirea sistemului imunitar, scăpându-ne şi ferindu-ne de stările proaste provocate de răceli şi gripe. Este recomandat persoanelor sensibile la frig, celor care au probleme circulatorii sau care se confruntă cu oboseală cronică şi contractări musculare. Pe lângă celelalte calităţi, măghiranul are proprietatea de a dizolva depunerile de grăsime şi de a descompune substanţele toxice şi din acest motiv este recomandat în aproape toate afecţiunile, iar dacă este combinat cu alte plante, le măreşte efectul curativ.
Infuzia de măghiran, se prepară dintr-o linguriţă de frunze de măghiran la o cană de apă clocotită, se lasă un minut apoi se strecoară. Este recomandat în special în cazul durerilor abdominale sau în afecţiuni intestinale. Se recomandă consumarea a câte unei căni de ceai, înaintea meselor principale.
Ceai antidepresiv: se adaugă 6 linguriţe de plantă la 200 ml de apă. Se bea cel puţin o cană pe zi.
Ceai calmant: o linguriţă de plantă se adaugă la 200 de ml de apă fierbinte. Se consumă în perioadele de stres maxim nu mai mult de o cană.
Ceai fortifiant: se lasă două linguriţe de plantă într-o cană cu apă rece timp de 24 de ore. Maceratul obţinut se strecoară şi se bea îndulcit cu miere de albine.
Uleiul de măghiran, un excelent sedativ
Măghiranul conţine ulei volatil, taninuri, principii amare şi pentozan. Uleiul volatil se găseşte în proporţie de 0,3-0,4% în planta proaspătă şi 0,7-3,5% în cea uscată. Uleiul este folosit împotriva rinitei cronice, a rănilor, umflăturilor, tumorilor, arsurilor, febra musculară sau reumatism. Pentru tratamentul acestora, uleiul se aplică direct pe piele. Pe lângă aceste toate calităţi uleiul de măghiran combate nervozitatea, migrenele şi insomniile, fiind un excelent sedativ. Masajele cu ulei de măghiran sunt foarte eficiente împotriva durerilor de spate. O linguriţă de ulei luată de trei ori pe zi favorizează digestia, iar compresele reci elimină durerile de cap. Nu este recomandat persoanelor care suferă de hipertensiune sau cei care au avut accidente vasculare.
Decoctul din măghiran
Se fierbe o linguriţă de plantă în 500 ml de apă timp de 20 de minute, apoi se lasă la răcit şi se administrează câte două căni pe zi. Este un diuretic puternic şi înlătură mirosul neplăcut degajat uneori din cavitatea bucală.
Cataplasmele călduţe cu frunze de măghiran calmează colicile intestinale la copii.
