Horia Bernea s-a născut la Bucureşti în anul 1938, fiind fiul cunoscutului sociolog şi etnolog Ernest Bernea. Iniţial s-a îndreptat spre ştiinţele exacte să opteze pentru arhitectură şi pictură. Debutul său oficial în pictură s-a produs în anul 1965. A fost membru al grupului de la Poiana Mărului, a grupului „Prolog”, a figurat în taberele de la Văratec şi Tescani şi apoi la Provence în sudul Franţei, unde a avut numeroase expoziţii în ţara adoptivă, cât şi în Marea Britanie.
În perioada 1998-1999 a avul loc o punere în scenă a miracolului roman, printr-o mărturie ilustrată despre Roma bizantină. Un omagiu al operei sale a fost momentul când Muzeul de Artă al României i-a editat un album de picturi. La data de 5 februarie 1990, noul guvern al României a decretat reînfiinţarea vechiului Muzeu de Artă Populară (practic desfiinţat în anul 1977 prin unirea sa cu Muzeul Satului). În anul 1990, Andrei Pleşu, ministrul Culturii de atunci, l-a numit pe pictorul Horia Bernea în funcţia de director general al Muzeului Ţăranului Român, funcţie pe care a deţinut-o până la moartea sa, 4 decembrie 2000. Directoratul a reprezentat o mare împlinire a activităţii de maturitate a lui Horia Bernea.
El a ctitorit cel mai important aşezământ de cultură tradiţională din România, organizat după toate exigenţele muzeisticii contemporane. În anul 1994, omului de cultură Horia Bernea i s-a decernat, de către Fundaţia Culturală Română, Premiul pentru contribuţia adusă la recuperarea tradiţiilor spirituale ale civilizaţiei ţărăneşti, la care se adaugă Marele Premiu „George Apostu”. (V.R.)
