„A fi incapabil de entuziasm este un semn de mediocritate.” – Honore de Balzac
„Numai entuziasmul poate da naştere la înfăptuiri măreţe.” – Karl Liebknecht
„Entuziasmul este electricitatea vieţii.” – Gordon Parks
„Să mergi din eşec în eşec, fără a-ţi pierde entuziasmul, acesta este succesul.” – Winston Churchill
„Nu ne putem ridica la adevărurile mari fără entuziasm.” – Luc de Clapiers
Cuvântul entuziasm este de origine greacă şi înseamnă „a avea un zeu în tine” sau „a fi într-o condiţie zeiască, divină”. Aşadar, starea de entuziasm presupune o stare de inspiraţie divină, de impuls divin. Ea apare într-o stare de transparenţă şi de deschidere faţă de Divin, se produce atunci când fiinţa are un anumit grad de trezire a inimii spirituale, de candoare (să ne reamintim cât de uşor se entuziasmează copiii). Entuziasmul este manifestarea liberă a bucuriei, a fericirii, este o stare de fervoare şi de exaltare a sufletului, animat de un elan ascendent, mai mult sau mai puţin conştient, către Dumnezeu.
O fiinţă rece, închistată, egotică, blazată nu poate să manifeste entuziasm atâta timp cât se menţine în aceste stări dizarmonioase, perturbatoare. Este foarte important să manifestăm o stare de entuziasm atunci când realizăm orice acţiune benefică. „Este important să mergem plini de entuziasm şi cu braţele deschise către fiecare experienţă benefică pe care viaţa ne-o dăruieşte, aşa cum este iubirea, de exemplu. În orice experienţă pe care viaţa ne-o rezervă, trebuie să ne avântăm cu o credinţă deplină în Dumnezeu. Dacă avem o credinţă de nezdruncinat în Dumnezeu şi Îi implorăm ajutorul, fiecare experienţă pe care viaţa ne-o rezervă îşi va dezvălui pentru noi tâlcul ei ascuns. Atunci când ni se oferă posibilitatea de a alege, trebuie de fiecare dată să alegem să înfăptuim tot ceea ce este bun.” (A.M.)
